Pendejos

Și o shaorma cu de toate…

(Următoarele sunt, ca de obicei, fapte reale. Numele au fost schimbate din obişnuinţă)

Din cauza crizei financiare, Poliția Română face economie în privința aparatelor de suflat destinate stabilirii alcoolemiei șoferilor. Mai nou, oamenii in uniformă aplică metode neconvenționale, fiind obligați să își selecteze atent clienții pentru numărul limitat de fiole din dotare.

Cufundat in scaun, Iolaus mușca flămând din shaorma suculentă, sorbind ayran cu nesaț printre îmbucături. Consumase cantități impresionante de alcool și dacă l-ai fi întrebat de starea sa actuală, ţi-ar fi spus că „era bine de tot”. Viața era frumoasă și fericirea era o lipie îndesată. Read the rest of this entry »

În aceste zile frumoase de început de primăvară, cu păsărele frumos ciripitoare și pomi frumos mirositori, ochii rumânului par să fie aţintiţi asupra unui singur lucru: soarta războinicului luminii.

Read the rest of this entry »

Aceasta e fabuloasa concluzie cu iz de blestem sau viceversa pe care domnul Mohamed Abu Baker a binevoit sa o impărtășească cu nefericiții telespectatori ai unui post realmente prost, este vorba de sport.ro, în timpul transmisiunii meciului execrabil dintre Al Wahdah si Al Hilal. Read the rest of this entry »

Ce dubios, a inceput lumea sa scrie iar pe blogu’ asta )
Si tot nu scapam de spatiu asta din dreapta… Anyway:

Giaus copii! Am fost pe Motoare acu’ o saptamana ca era concert Coma/Vita de Vie/Travka. Mi-am luat frumusel si camera in spate ca sa-i testez microfonul, sa vad cum se inregistreaza sunetul. Azi punem concertul Coma Read the rest of this entry »

…A fost de-a dreptul super – si nu zic asta din cauza ca ieri ne-am dus cu mic si mare (cam 50% dintre noi) sa punem stampila pe cate un burtos sau chirurg cu pretentii de gospodari…nope, nu din cauza asta.
Dupa o saptamana de arest la domiciliu (doctor’s orders), am iesit din casa cu gand sa nu ratez 2 “happeninguri” cu frecvente anuale pentru bucuresteni:
One World Romania (festival de film documentar pe tema drepturilor omului) si ceva mai faimosul B.Fit in the Street (teatru pe strada- cel mai adesea cu participarea trecatorilor).
Sa le luam pe rand: One World Romania mi-a prilejuit vizionarea a catorva documentare deosebite. Primul pe lista de recomandari ar fi “Cold Waves. Razboi pe calea undelor”, un film foarte destept care pune reflectorul pe un episod din era ceausista care in memoria multora dintre voi se incadreaza in categoria “…parca imi suna cunoscut” – si aici e vorba de emisiile incarcate de un vesnic aer de dizidenta al celor de la Radio Europa Libera – genial. O alta pelicula ce m-a mai impresionat in mod placut a fost una facuta de suedezi, cu un surprinzator simt al umorului – se cheama “Surplus” – si merita sa o cautati pe Iutub:

Tot in categoria asta merita mentionate si documentarele “Low cost” – despre outsourcingul catre Romania si cum o sa ii injuram si noi pe indieni peste vreo 5 ani ca ne iau locurile de munca, precum si “Everything’s cool” – un alt fel de a privi incalzirea gloala.

Daca seara ma racoream in cinemateca de pe strada Eforie vizionand peliculele mentionate mai sus, dupa amiaza colindam strazile pentru a-i intalni pe diferitii artisti care ofereau reprezentatii moca si faceau deliciul celor care le ieseau in cale. Eu personal am fost convins de o trupa de francezi sa particip la o demonstratie cu pancarde si tot tacamul in care militam pe rand pentru libertatea mustelor, dreptul de a iesi din turma, liniste si chiar si pentru ras. Am intalnit giganti si girafe, oameni colorati si bodigurazi stradali…o nebunie…mai bine va uitati la poze. (ale mele au iesit mai nasol ca deh Telefonul meu nu e SLR…so cec it aut, sau pe la baietii de la Mediafax…

Multumesc Bucuresti pentru un weekend “blog-worthy”

pe afis gasim Miss Platnum, dam un click pe myspace-ul ei si ce gasim la sectiunea about me:

“Romania is the unpopular new EU member because Romania is dirty and poor. There is corruption, brutality, pogroms, trafficking of women, the Mafia and criminal gangs threatening everybody. Following the loosening of entry regulations Romanians will flood Western Europe and destroy our wealth. We need to take care. We need to beware. Beware of Romania! The vampire country. The country of ubiquitous Ceausescu. Miss Platnum’s home.”

mai multe pe : http://www.myspace.com/missplatnum

pam pam – abea o astept…

mama ce plm e cu blogu’ asta ma? e varza )

Sambata m-au luat jandarmii si m-au dus (iar) la sectie. Ma intalnisem cu un prieten la unirii sa vedem si noi circu’ gay fest pentru ca afara era frumos si in casa plicticos (rimeaza frumos plicticos pam pam). Ne decisesem sa mergem spre locul lor de intalnire si de acolo sa venim oarecum impreuna cu ei dar pe langa ei sa vedem si noi pokemonii in mortii lor…
Ne-am intalnit la Unirii si am luat-o usor pe trotuar spre punctul lor de intalnire iar primul lucru care mi-a sarit in ochi erau politistii/jandarmii in civil care ori se plimbau, ori stateau in linie rezemati de balustrada de la metrou, altii erau cu sotiile si cu copilu’ in carucior sa se ascunda mai bine de parca noi nu-i stim… Concluzia e ca erau mai multi decat cetatenii din zona. Pe drum ii tot intrebam ce e cu atata politie pe strada, daca e cumva ziua nationala a Romaniei si le recomandam sa-si ascunda catusele ca-si da lumea seama cine sunt N-am ajuns prea departe ca la tribunalul sectorului 2, trei jandarmi ne-au oprit si m-au intrebat ce-i cu lantul pe care il port eu la pantaloni si ca intru sub incidenta legii 61/1991 si ca n-am voie cu el pe strada Ne-a verificat datele din buletin, normal ca nu ne-au gasit cu nimic si i-am explicat frumos ca nu eu am confectionat lantul ci l-am cumparat din comert unde era vandut ca accesoriu vestimentar, mod in care il foloseam si eu… Normal ca a fost de acord cu mine dar totusi zicea ca pot sa-l folosesc ca arma alba – am incercat in zadar sa-i explic ca puteam folosi ca arma si sticla de apa care o aveam in mana dar o tinea tot pe a lui. Mi-a mai povestit cum ca si pistoalele si spray-urile sunt vandute in magazine da’ nu ai voie cu ele pe strada – omu’ mi-a vandut la gogosi si se invartea in juru’ cozii de zici ca primea un premiu dupa ce ma convingea. I-am povestit cum sta defapt treaba cu pistoalele si cu spray-urile, da’ degeaba. Tot pe a lui o tinea si cand i-am explicat cum e cu prezumtia la nevinovatie – dinou degeaba, el vroia neaparat sa mergem la sectia 10 pentru a da o declaratie in legatura cu malefica arma alba purtata de mine la cingatoare. Nu m-am putut abtine si m-a bufnit rasu’ cand a zis ca si prietenul meu tre’ sa mearga – nu a stiut sa zica dc, da’ trebuia sa mearga si el. Ne-am urcat frumusel in masina dacia insotiti de unu’ dintre jandarmi si sofer bineinteles pentru a fi dusi la sectia 10 pentru a fi predati jandarmului Cristea plm. Pe drum jandarmul sofer se lua si comenta din masina de femeile de pe strada de zici ca era ultimul birjar, vai de capul lui de taran, e frumos in Bucuresti. Ajunsi la sectie ne-am dat seama ca toata mascarada asta cu lantu’ si pula mea era un pretext pentru a ne aduce la amprentat si pozat. Nimeni nu a vrut nici o declaratie, nimeni nu avea de gand sa vorbeasca cu noi. Ajunsi acolo jandarmul insotitor fara nume dar cu unghii lacuite ne-a predat jandarmului Cristea care ne-a dus catre camera unde ne-am pus la coada pentru amprentat si pozat. Prietenul meu nu a avut nevoie de poze sau amprente pentru ca avea deja – le-am zis ca si eu am mai trecut prin asa ceva da’ mi s-a zis ca nu la aceasta sectie si d’aia tre’ fac. Se pare ca prietenul meu fusese adus la sectia 10 dupa acel Steua – Dinamo, plm. Asteptand acolo am asistat la discutii intre politistii atotstiutori si altii adusi ca si mine in mod abuziv pentru pozat si amprentat… Unii mai cocalari de felu’ lor ziceau ca i-au luat din fata de la Mc de la Unirii ca acolo se intalneau si politistul ii intreba ca ce cautau acolo, ca dc trebuiau sa se intalneasca tocmai azi tocmai acolo. Mie imi vine sa sparg calculatorul cand imi aduc aminte. Altu’ zicea de toti ca suntem niste drogati si ca avem ochii umflati ca am bagat doze mai mari. De afara se auzeau niste flacai care strigau la unison “asasini, gabori asasini!” si ala care facea poze cica: “stati ca vine S.P.I.R.-ul si vedeti voi asasini” – zis si facut, mi-a povestit prietenul meu care ma astepta afara cum au venit cei de la S.P.I.R. si i-au dus frumusel la duba cu care au venit si mi i-au incins pe flacaii cantatori pana i-au umflat bine de tot. Pana la urma asta este treaba spirului – sa rupa in bataie. Ma intreb daca ei se trezesc vreodata sa zica “mama, azi n-am chef de munca”… nu cred… In sfarsit – termina politistii si cu pustoaica de vreo 16-17 ani din fata mea si vine randul meu la pozat – fata, profil si tatuajul care cred ca le-a placut . Dupa care amprentele si gata – sunt liber sa plec, mi se da buletinul si mi se arata iesirea. Ma spal pe maini si in timp ce ma indreptam spre iesire aud din spate:
- Tie nu ti l-au luat ma?
- Ha? Ce sa-mi ia?
- Lantu’… Tot pentru lant ne-au adus si pe noi, aratand spre prietenul sau, da’ ni le-au luat…
- Eh, inca nu am iesit de aici, poate ies chiar batut sau ceva de genu…
N-a fost sa fie, am plecat nebatut. Doar cu tricoul putin murdar de cerneala… Destinatie: Queens.

Tot azi sper sa postez si concertele de duminica de pe motoare in cadrul Campaniei “Esti spectator? Ia artitudine!” asa ca stay tunned.

A da, si asta cu “pokemonii in mortii lor” e doar a mea pentru ca pana si eu am dreptul la opinie – deci nici o legatura cu ceilalti copii care mai posteaza p’aici
Va pup si nu va futeti in cur !

Frankfurt – ora locala 19.09

Obosit fiind, nu mi-a trebuit mai mult de o bere “Paulaner-Weisbier” sa ma cherchelesc. Din obisnuinta am comandat-o si pe a doua…dozajul obisnuit dar de data asta dublu fata de cata ar fi fost nevoie sa imi transforme sfarseala intr-o euforie linistitoare.

Totusi mai nimeresc tastele…si gandurile din timpul zilei ma implora sa nu le las de izbeliste-sa le documentez, sa nu le pierd…SA NU LE UIT.
In cazul in care te intrebi : “Ce ar fi de uitat?” – afla ca azi – timp de 14 ore am fost pentru prima data in Germania de unul singur, singur cuc, nevoit sa nu fac nici o greseala, sa iau fix trenul care trebuie, sa zic ce trebuie, si sa ma comport cum trebuie – toate la momentul oportun. Poate suna aiurea – o fi berea de vina – nu stiu si nu imi pasa. Dar un fapt ramane cert – GERMANS RULE.

Mai tot timpul cu Walkmanul meu fidel in urechiuse si cu ochii beliti la tot ce se intampla in jurul meu, am topait din avion la aterizarea in Frankfurt, in urma cu 12 ore. Constient ca trebuia sa ma misc repede ca sa nu pierd super sedinta la care eram asteptat, am urmarit intocmai indicatoarele colorate ale aeroportului ca sa ajung la gara.

Casa de bilete: coada de 16 persoane/4 ghisee – timp petrecut in asteptare:…2 minute!!!
Sala in cauza nu aducea deloc a salon CFR, ci mai degraba a opera vreunui Gaudi cheferist…totul intr-o asemenea armonie incat aveai impresia ca decorul interior fusese ales tocmai ca sa se asorteze cu uniformele DB (Die Bahn) sau ca sa evidentieze albastrul misterios din ochii lui tanti care ma imbie sa ii zica ce imi pofteste inimoara.
Tanti stie engleza cat sa acopere ignoranta mea in materie de germana – se rezolva – un billet dus cu prima “sageata” (a.k.a. ICE) catre Mannheim. Obtin indicatii de unde se ia trenul si o iau la fuga, romaneste…uitand ca mai am de asteptat 30 de minute si tanti imi zisese ca in 5 ajung la peron. Peronul…of…alta capodopera arhitecturala…nu un WC public cu rost de halta de personal, cum mai intalnesc intre Bacau si Bucuresti