Un român care musteşte de talent

Palmele îi transpiră întruna şi pachetul de şerveţele primit de la bunica nu mai face faţă. Încearcă să se ridice în picioare, dar genunchii îi tremură şi îl constrîng să se aşeze la loc. Se uită iar către coşul de gunoi, dar parcă nu mai are ce vomita. Încearcă să repete un vers, dar nu scoate decât un scâncet pierdut, de pisică rătăcită întro junglă cu tigri.

Deodată, uşa cabinei se deschide şi o femeie cu căşti şi legitimaţie de PROST TV la gât îl anunţă sec: “Cinci minute”. Uşa se închide la fel de repede şi rămâne iar singur. Aude chicoteli în dreptul uşii şi e convins că afară se pariază pe eşecul lui.

Dincolo de pereţii cabinei, tumultul creşte. Aude uralele şi işi închipuie că sunt pentru el. Vizualizează oameni agitând tricolorul cu pumnii în aer. Vede cu ochii minţii pancarte cu numele lui, care răsună parcă din toate piepturile: “ŢU-ŢU, ŢU-ŢU!”

Îşi aduce aminte de copilărie. Nu fusese niciodată plăcut în cartier, de fapt nici nu prea ieşea pe afară. Toţi băieţii vecinilor râdeau de el şi îl băteau unde îl prindeau. Îl făceau în toate felurile: nearticulat, limitat, rudimentar, primitiv, neevoluat, simplu. Desigur, nu ştia ce însemnau toate acele cuvinte, dar bănuia că nu aveau cum să fie ceva pozitiv. De mic se bâlbâia şi nu reuşise niciodată să pronunţe un cuvânt mai lung de 3 silabe fără să se poticnească. Dar destinul, inexplicabil, fusese de partea lui.

Nici el nu ştia cum câştigase acel concurs fatidic. Nimeni dintre cunoscuţi nu îl votase, nici măcar familia, ruşinată de lipsa lui de talent. Şi totuşi..

Nu apucă să îşi ducă gândul la capăt. Uşa se izbeşte de perete şi doi malaci de la firma de securitate intră. Până să zică ceva, este luat pe sus şi aşezat în picioare. Cade ca un sac cu pietre. Malacii se uită unul la altul, oftează, şi îl mai ridică o dată. “Hai mă băiatule, nu fi pămpălău.” Se clatină, dar de data asta reuşeşte să rămână pe picioare.

Din pragul uşii, doamna cu ecusonul PROST TV îl grăbeşte: “Cretinule, mişcă-te că decalezi programul“.

Păşeşte pe hol. Malacii îl flanchează, iar doamna o ia înainte pe un coridor lung şi şerpuit. Îi aduce aminte de prima lui dirigintă, şi ea îl numea “cretin” tot timpul. Cu fiecare pas, îl cuprinde un aer de inevitabilitate, alt sentiment pe care îl simte fără să îl poată descrie sau denumi. Chiar şi aşa, această minunată inetiva.. inebita.. cum dracu îi zice, îi dă curaj. Realizează că nu are nimic de pierdut şi ridică privirea din pământ. În faţa lui, coridorul se apropie de sfârşit şi o uşă îl aşteaptă la capăt. A venit momentul. Poate că o sa fie totul bine.

Doamna cu ecusonul deschide uşa şi valuri de sunet şi lumină se revarsă asupra ochilor lui. Orbit, pune mâna la faţă şi începe să proceseze sunetele din jur. Sunt huiduieli. Poate Udrea a intrat în acelaşi timp cu el, îşi spune, dar când coboară mâna le vede feţele îndreptate fix către el. Ura se citeşte în ochii spectatorilor. Nimeni nu îi strigă numele, nimeni nu agită vreo pancartă dedicată lui.

Sfidător, işi continuă drumul către centrul sălii. înconjurat de corul de huiduieli care se înteţesc cu cât se apropie de ring. Urcă scările şi încearcă să pătrundă printre corzi. Lipsa oricărui talent îl trădează însă din nou. Înainte să îşi dea seama ce se întâmplă, lumea erupe în urale iar el zace la orizontală. “Am căzut“, îşi spune. Priveşte spre malaci, dar nici ei nu-l mai ajută. Se ridică şi huiduielile revin. Reuşeşte să se târască în ring, unde îl aşteaptă un stativ cu un microfon. În sfârşit, poate să îi calmeze cu unicul lui talent. Singurul atu.

Bute exultă: "L-am izbit pă fraier! Hai şi cu Mendy"

Pune mâna pe microfon. Din public zboară sticle, ouă, telefoane mobile. Românii sunt turbaţi la gratii. Producătorii galei sesizează momentul dificil şi pornesc instrumentalul. E melodia lui. Îi va convinge pe toţi de talentul său. Acum ori niciodată. Începe prima strofă. Huiduielile s-au mai domolit parcă. Şi deodată se petrece ceva neaşteptat. Cineva începe să aplaude. Ţuţu prinde aripi. Îngână cuvintele din ce în ce mai clar. Audienţa se molipseşte cumva de la individul care aplauda şi începe încet încet să aclame. Să ÎL aclame. E un crescendo constant de zgomot. E pentru el!

Acum va intra cu refrenul. Sala e în delir! El e în centrul atenţiei! Se răsuceşte într-o încercare de pas de dans şi…..ZBAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAANG!!!

Pumnul lui Bute îl culcă din prima. Publicul e în picioare. Strigă numele campionului care urmează să se bată cu Mendy şi care a oprit cu un uppercut de stânga poluarea fonică insuportabilă numită Adrian Ţuţu. “Pentru România“, pare să spună campionul.

Aşa arată postul despre bac pe iPhone

Întrerupem programul obişnuit de aberaţii pentru a vă aduce la cunoştinţă că începând de astăzi beneficiem de o interfaţă diferită pentru varianta de mobil a blogului. Cu alte cuvinte, dacă intraţi de pe telefon, veţi accesa automat o varianta optimizată pentru aparatul vostru.

Deocamdată este o temă foarte simplă pentru mobil, care urmează să fie customizată cât de curând. Aşteptăm feedback, în special dacă întâmpinaţi probleme. În acest caz vă rog să lăsaţi un comment şi să specificaţi modelul telefonului şi browserul folosit.

Urmează de asemenea să ne ocupăm şi de un logo.

Para salud!

Elevi fericiţi după ce au luat bacul

După rezultatele dezastruoase din 2011, Statul Român a decis să ia măsuri extraordinare pentru a evita o nouă calamitate. O analiză comandată de însuşi preşedintele ţării a concluzionat că vina principală o poartă sistemele de supraveghere prea stricte şi subiectele mult prea grele. Prin urmare, au fost înlăturate camerele de luat vederi din sălile de examen şi s-a luat decizia ca profesorii supraveghetori să părăsească încăperea în momentul începerii examenului. În plus, în secret şi neştiut de nimeni, corectorii au primit sarcina să valideze toate răspunsurile ca fiind corecte. Totul pentru a îmbunătăţi rata abjectă de promovare din 2011.

România, Bucureşti, 2012. Liceul Mihai Viteazu. Ora 10:00. Intrarea în sala de examen:

Profesorul examinator îi întâmpină încă din uşă pe elevii tremurînzi, cu un zâmbet şi un teanc de copiuţe pe care le Împarte micilor cercopiteci.

- “Dacă le pierdeţi, mai avem,” le spune el zîmbind complice şi adaugă: “La întrebarea cinci, răspunsul este B. Copiuţa este greşită!”

Copiii sunt gâtuiţi de emoţie şi nu scot o vorbă. Unii mestecă deja foile primite, câţiva behăie timid, iar Dorel îi caută pe toţi pe rând de furnici, pentru a-şi astâmpăra foamea.

Precum ovinele, elevii sunt direcţionaţi către bănci. pentru că nu sunt în stare să îşi găsească locul singuri. Prin urmare, fiecare profesor supraveghetor este secondat de un cioban care, împreună cu un câine lup, îi mână pe viitorii absolvenţi de bacalaureat către scaunele lor. Apar inevitabil confuzii pentru că majoritatea sunt prea proşti (a se citi emoţionaţi) să îşi mai ştie numele.

Promoţia 2012

În sfărşit, toată lumea e la locul ei şi se aduc subiectele. Minţile luminate şi milostive de la Ministerul Educaţiei au fost blânde anul acesta, astfel că pentru primul subiect se cere “rezumatul poveştii cu Scufiţa Roşie, sau al oricărei alte povestiri cunoscute de către candidat”, în timp ce la punctul doi, se cere identificarea substantivului propriu în propoziţia “Cătălin este substantivul propriu“. Pentru ultimul punct, se cere “desenarea unui cerc, sau al oricărei alte forme geometrice”.

Câţiva elevi încep să se izbească cu capul de bancă la vederea subiectelor, speriaţi peste măsură de posibilitatea eşecului. Costel se izbeşte până leşină, moment în care profesorul vine şi culege foaia de examen nescrisă şi mânjită de sânge şi o notează cu 10.

“E emotiv, are circumstanţe atenuante, înţelegeţi voi”, oferă el o explicaţie copiiilor, dar nimeni din sală nu înţelege cuvinte precum “atenuant”.

Profesorul le atrage atenţia candidaţilor că el urmează să părăsească încăperea, conform noului regulament. Îl urmează ciobanul şi câinele său. Uşa se închide şi în sală răman doar copiii. Uşuraţi, toţi îşi scot telefoanele şi tabletele şi intră pe Facebook. Ionel, Cornel şi Petre încing rapid un joc de Traffic Control prin Bluetooth, cîştigătorul la masă.

Se postează asiduu. Statusuri sunt updatate, like-uri sunt date, comentariile se adună. Unii se ocupă de fermele virtuale, cu o grijă pe care n-ar putea să o redirecţioneze către nimic din viaţa reală. Majoritatea au dat “attending” la evenimentul Bac 2012, creat special de Minister pentru ca micile orătănii să nu rateze cumva examenul.

Toată lumea se distrează şi cele 5 ore alocate examenului trec pe nesimţite. Profesorul revine în sală şi colectează foile, în mare parte albe, cu excepţia câtorva udate de salivă. Copiii se năpustesc spre ieşire, bucuroşi că au scăpat şi că se pot prăvăli în voie spre magazinul de etnobotanice din incinta şcolii. Profesorul răsuflă şi el uşurat. Viitorul ţării este în mâini bune.

Magie

Dacă preoţii noştri ar avea măcar o oca mică din puterea lui Saruman de a prăvăli o tonă de zăpadă de la mare depărtare peste toată Frăţia Inelului (vezi link la final), atunci aş înţelege tot tamtamul cu sfinţirea apei. Dar nu au.

Un om în toată firea, cu barbă şi costum de supererou biblic, se poziţionează în faţa unui cazan imens cu apă. Face câteva mişcări din mână, ce aparent aparţin unui ritual bine definit, dar în realitate sunt improvizate de fiecare dată şi seamănă cu mişcările răposatului rege al muzicii pop. Maicăl. Le ştiţi. Alea când pare că îşi face cruce cu tot antebraţul. După care omul nostru trage adânc aer în piept şi începe să cânte. Sună a incantaţie. Shamanii indieni cântau să vină ploaia. Omul nostru cântă în faţa unui cazan cu apă.

Nu e un cântec cunoscut, nu a catadicsit să înveţe o melodie la modă, nu ai să auzi Rihanna sau Bruno Mars. Cântă urât către cazanul cu apă. Privind, îţi doreşti ca în locul bărbatului să fi fost un casetofon şi o casetă cu Bob Marley. Vibraţii pozitive.

Apa bolboroseşte puţin ca şi cum ar încerca să se scuture de un miros neplăcut sau de un păduche, dar nu are nici o şansă, omul cu barbă cântă neîncetat. Apa se zbate, dar la final trebuie să se recunoască învinsă. A fost sfinţită. Oamenii din jur aplaudă bucuroşi şi cotcodăcesc a aprobare, după care se înghesuie să bea din apa care stă şi se întreabă “Care-i treaba?”

La final, iată clipul cu Saruman. În italiană. N-avem embed

Saruman wins.

Dar ce mulţi poate nu ştiu e că Iulian a avut parte de câteva momente fabuloase de-a lungul carierei, iar la apusul ei şi-a trăit chiar şi clipa de glorie, pe când evolua în 2006 în Elvetia.

Iulian Felipe Tândală Filipescu

Se făcea că era ultima etapă a campionatului elveţian. Fc Basel era pe locul 1, la trei puncte in faţa echipei FC Zurich, iar sorţii programaseră meciul FC Basel – FC Zurich exact in această ultimă etapă fatidică. Decisiv, deci.

Doar o victorie putea trimite titlul spre Zurich, echipa cu golaverajul superior, dar favorita certă era echipa din Basel. Meciul a curs fără incidente până în minutul 30, când s-a intamplat ceva neprevazut. Ceva ce Inelul nu intentionase. Zurich a deschis scorul prin unul din jucatorii care jucau atunci la Zurich.

Haos. Delir. În Zurich, elveţieni în extaz aruncau cu ciocolată şi ceasuri în aer. În Basel, dădeau cu ele de pământ. În acel moment, Basel trecea pe locul 2, iar campioana era Zurich.

Meciul a continuat într-o notă fotbalistică. Ambele echipe atacau pe rând. A fost un du-te vino continuu fără momente notabile până prin minutul 70 când un jucător de la Basel a decis să întoarcă soarta partidei şi a marcat, modificând scorul înscris pe tabelă: 1-1! Campionatul revenea la Basel, zurichienii îşi ascuţeau cuţitele iar cei din Basel deja selectau domniţele care urmau să facă baie goale în ciocolată fierbinte.

În acest moment intră în scenă eroul nostru. Iulian, băiat de Slatina, fundaş de meserie, legitimat la FC Zurich, începe să urce. Şi urcă, şi urcă greu de parcă ar fi escaladat Mont Blancul, până când în minutul 92,45 ajunge finalmente în careul adversarilor. Şi tocmai pe când ajungea el acolo venea şi o minge centrată de pe partea dreaptă. Şi Iulian a făcut ce e plătit să facă, trimiţând balonul în aţe.

Atunci a revăzut cu ochii minţii ziua de 29 martie 2003, când Tata Puiu i-a zis “Azi joci fundaş stânga”. Gazonul era de fapt nisip, adversarul era Danemarca şi mingea a ricoşat din Iulian ca din colţul mesei. Scorul final a fost 5-2 pentru ei. Şi muulţi critici au răsărit ca ciupercile după ploaie pe capul bietului băiat. Dar azi! Azi el a dat cu piciorul decisiv (de mai multe ori, cum avea să reiasă ulterior) şi a căştigat campionatul Elveţiei. Le-a zis criticilor săi ” _|_ “.

'Cu piciorul! Şi cupa şi pe ăia din spate!' pare să zică el.

Arbitrul a fluierat finalul meciului şi Zurich era campioană. Ciocolata se acrise în Basel. Suporterii gazdelor nu au mai suportat umilinţa şi au năvălit pe gazon cu sutele, alergându-i pe jucătorii proaspătei campioane. Nu pentru a-i felicita.

Supărat că un regiment de suporteri frustraţi încercau să îi strice clipa de glorie şi temându-se pe bună dreptate pentru integritatea sa corporală, Iulian a lovit din nou decisiv cu piciorul. De mai multe ori. De fapt, se poate spune cu uşurinţă că a împărţit darnic picioare, în dreapta şi în stânga, cosind printre ultraşi cu crosa.

Mai jos puteţi viziona faze din acel meci. Din păcate rezumatul nu include şi bătaia apres les match.

De asemenea, am adaugat un nou link la casuta cu linkuri de la alte pagini marfa. Blogul “King of Romania”, scris de un american care locuieste in Cluj si care are motto-ul “I’m more Romanian than you”. Pe scurt, sunt parerile unui om despre tara noastra, scrise frumos. Apropo, blogroll-ul nostru e undeva jos de tot in dreapta, pentru ca nu stiu cum se muta aici sus, la vedere.

Atat pentru azi.

Am văzut joc haotic şi în gol, am văzut 4 jucători băgaţi titulari şi încă unul pe parcursul meciului după ce toţi 5 abia veniseră în urmă cu o săptămână la echipă. Am văzut ceasurile nepreţuite, fiecare cu povestea lor, fiecare mai interesant decât Ilie antrenorul.

"Deci ceasul asta..."

Poate sunt rău. Am văzut totuşi şi ceva subordonare. L-am văzut pe Ilie subordonat de patron („dacă (nume de patron oier jegos de nemenţionat pe acest blog) vrea să desfiinţăm echipa a doua, e ok, nu mă interesează”. Sau „dacă (numele aceluiaşi jeg) laudă sau ceartă jucătorii în presă e ok, ei s-au obişnuit şi nu îi afectează”.) Când a venit vorba de suporteri, Ilie Vijelie a fost mult mai brav, ieşind la atac şi reproşându-le acestora că nu ar trebui să fie nemulţumiţi. Ce să-i faci, nu toţi au galerie de artă şi restaurant şi poate pun mai mult suflet în susţinerea echipei decât pune Ilie în pregătirea meciurilor.

Steaua joacă diseară pe Anfield cu Liverpool. Poate că prin talentul individual al jucătorilor sau prin noroc va scoate un rezultat pozitiv. În orice caz, nu prin priceperea lui Ilie. Nimeni nu schimbă ca antrenor mai mult de 10 echipe în mai puţin de 10 ani fără motiv.

„Acolo e poarta, desculților”

Auzi da ție îți vor ieși în fiecare zi biletele?

Așa s-a încheiat ziua 2, cu un egal spectaculos și cu 2 bilete bune. Azi vom fi mai îndrăzneți și vom pune 3.

Statistica zilei de ieri?

Profit : 40 lei

Diferență în creștere profit față de ziua 1: 39,15 lei

Beri consumate: greu de zis

Primul meci al zilei se anunță unul anost, între două echipe neinteresante. Unii cred că un meci atât de echilibrat ar trebui să fie și spectaculos, dar când jucătorii sunt atât de limitați tehnic, nu mă aștept la splendoare în iarbă. Prevăd o partidă cu multe pase greșite, multe stângăcii și în general mult fotbal prost.

Nu am cum să îi privesc cu ochi favorabili pe sloveni după ce au intrat în istorie ca cea mai slabă echipă care ne-a ținut departe de un Mondial, concomitent cu (ne)priceperea de antrenor a lui Hagi, și cum pariurile aici le pun în egală măsură cu capul și în funcție de preferințe personale, o să presupun că Slovenia va pierde sau va reuși cel mult un egal. Dar aș prefera să piardă.

Și iată că meciul pe care nimeni nu dorește să il vadă începe. Nici o echipă nu pare în stare să lege mai mult de câteva pase consecutive. Cei 22 de jucători par pescuiți din alt sport și puși împotriva voinței lor pe un teren de fotbal. „Hai, jucați-vă o oră jumătate cu balonul ăsta rotund!” Hm?

Serbia – Ghana va fi alt fel de afacere. Mă aștept ca sârbii să iasă triumfători din acest duel, deși ghanezii nu sunt o echipă deloc slabă, chiar și fără Essien. Ghana, finalistă a ultimei ediții a Cupei Africii, are o echipă puternică din punct de vedere fizic, cu câțiva jucători cunoscuți publicului larg și cu multe implanturi de la echipa de tineret a Ghanei.  Dar dacă echipa lui Antic se va ridica măcar la nivelul atins în preliminarii, Serbia va face un turneu mare.

Un jucător sloven tocmai a primit o minge în cap. Este trecut de minutul 30 și deocamdată este momentul cel mai palpitant al partidei.  Fără o alimentare continuă cu bere, acest chin ar fi de nesuportat. Cu bere, aștept aproape răbdător un gol algerian norocos.

Jucător australian de fotbal

Germania va bate Australia. Nemții au un lot tânăr, mai talentat ca în 2002 și 2006, mai talentat decât au avut de mult timp. The Socceroos, cum sunt  alintați jucătorii echipei naționale de fotbal de la Antipozi, se vor lupta și cu puțină șansă ar putea smulge un egal. Motiv pentru care există un bilet ce conține și această variantă. Apropo de Socceroos, cam fiecare echipă națională a Australiei are câte o poreclă oficială: Jucătorii de fotbal de tineret sunt Joeys, echipa de rugby = The Wallabies, echipa de fotbal fete = The Matildas șamd.  Sună puțin mai bine decât „tricolorii” în sus, „tricolorii” în jos.

Arbitrul are milă de noi și fluieră pauza. Algerieni și sloveni fug bucuroși la vestiare. Li se pare că se pricep cât de cât la fotbal, atât că acel balon rotund îi cam încurcă.

Bilete puse azi:

Bilet 1 (biletul sigur):

Algeria – Slovenia            1X

Serbia – Ghana                 1

Germania – Australia      1

Biletul 2 (biletul „Australienii viteji”):

Algeria – Slovenia            1

Serbia – Ghana                 1

Germania – Australia      X

Biletul 3(biletul „Australienii mai puțin viteji”):

Algeria – Slovenia            1

Serbia – Ghana                 1

Germania – Australia      1

5 lei pe fiecare

Cum am presupus, Domenech e un antrenor slab care nu știe să descuie echipe care se apără atent, cum a fost Uruguayul, cum am fost pînă și noi în ultimele 3 întâlniri cu francezii. Bilanțul zilei de ieri? 2 bilete pariate, 10 lei cheltuiți, 10,85 lei câștigați. Suntem pe plus!! Azi reinvestim banii în speranța unui profit mai mare de 85 bani.

Am început ziua prost și din lene nu am ajuns la casa de pariuri la timp pentru a pune un bilet care să includă și primul meci al zilei, Grecia – Coreea de Sud. Aș fi pariat pe asiatici. Sigur, zic asta la 1-0 , gol marcat de PacPacGol în minutul 5, dar îi văd pe coreeni ca pe o echipă incomodă. Care mai dau și gol. Iar grecii, cam de când au trecut la politeism la un singur Dumnezeu, nu prea mai fac bine nimic, cu excepția unui accident urât la Euro 2004, în care toată echipa a jucat foarte prost și Charisteas a avut bulan maxim, ispravă pentru care întreaga suflare fotbalistică mondială îi urăste.

Auzi da tu ești microbist sau cum?

Pandelis Mapetanos. Speranța unei națiuni în derivă.

Și oricum în Grecia e haos momentan. Și acolo se protestează pe bune, nu ca la noi, cu mici și bere și cerebel. Cam greu să se concentreze Charisteas să dea gol când țara e aproape de colaps. Meciul curge fără evenimente notabile, ne apropiem de pauză și elenii nu joacă nimic. Singura lor șansă e să intre Căpitanos și sa dea un gol cuspatele. Arbitrul fluieră, e pauză. Slavă domnului.

Altă reclamă penibilă. Conform Coca Cola (mai mult coca, mai puțin cola), Roger Milla are la îndemână o sticlă de Cola rece ca gheața de fiecare dată când e fericit. Băăă în Africa e sărăcie lucie, ăia n-au nici apă. În Mali mai mult de 70% din populație câștigă sub un dolar pe zi. Nu bea nimeni cola coaie.

(Asta cu Mali o știu dintr-un joc, de la rubrica „știați că”)

A început și repriza a doua și se făcu 2-0. Șansele să intre Pantelis se măresc văzând cu ochii. Nici nu am terminat bine propoziția și iată că inevitabilul se produce. Kapetanos Mapetanos e în teren.
După câteva minute, își arată calitățile trimițând o pasă bună mult peste poartă din 12 metri. Alte evenimente notabile nu se mai întâmplă și meciul se termină trist pentru greci.

”Arg. Nu tu mi-ai luat cocaina”, spune Maradona

Buuun, urmează meciurile cu interes pentru pariorul din mine. Argentina nu are cum să se împiedice în fața Nigeriei, oricât de prost antrenor ar fi Maradona. E la fel de prost ca Domenech, dar spre deosebire de francez are o echipă care cam joacă singură. Messi, Higuain, Tevez, Di Maria sunt jucători sclipitori care se descurcă și fără prea multe instrucțiuni. Iar Anglia nu va bate SUA pentru că e primul meci și în primele meciuri din grupe echipele se deschid puțin. Americanii se vor apăra bine și vor da măcar un gol. Eventual două.

Pariuri puse:
Bilet 1:
Argentina – Nigeria 1
Anglia – SUA X2
Am pariat: 10 lei

Bilet 2:
Coreea de Sud – Grecia 1 (nu a mai intrat pe biletul propriu-zis pentru că meciul tocmai începea)
Argentina – Nigeria 1
Anglia – SUA X
Am pariat: 5 lei