Hai Cioaca ca ne dam batuti, unde e?
Bah, elodia e intr-o damigeana cu formol langa muraturi la mine in camara!
p.s. blogu’ asta nu a murit. inca. e tinut in viata de aparate. se lucreaza la altceva momentan – ceilalti lenesi poa’ sa va confirme acest lucru. NU-I ASA BA???
“stefan, sa semnezi petitia, da?“
“Va rog sa apasati pe link-ul de mai jos, se va deschide site-ul PROTV:
SONDAJUL de opinie este in partea de sus, votati DA in SONDAJ (ATENTIE, bulina este pusa pe NU in pagina, trebuie sa apasati pe DA, apoi pe VOTATI)
iar pentru ca sa semnati PETITIA trebuie sa apasati link-ul Click aici pentru a semna petiţia care este la mijlocul paginii PRO TV: link.
De asemenea, va rog mult sa dati Forward mesajului, este nevoie de cat mai multe semnaturi!
Multumesc mult,“
[mass]puneti bannere pe blogu’ vostru ca sa salvam animalele http://www.protv.ro/campanie-stop-torturarii-animalelor.php [mass]
Dragii mei,
Dupa cum bine stiti, din cauza unei pisici explodate (parca asa am inteles) se cauta infiintarea unei legi care sa opreasca violenta intre animale. Daca animalele se mai ataca intre ele se vor da amenzi drastice si usturatoare. Se pare ca amenzile se vor da in momentul savarsirii infractiunii deoarece majoritatea animalelor nu detin un domiciliu si nu pot primi amenda acasa – vezi porumbeii si cocostarcii. Tot in urma acestei legi, animalele nu vor mai avea voie pe stadioane cu steaguri fiind considerate “corpuri contondente”; vor primi amenzi de pana la 200 de lei pentru ocuparea unui alt loc decat cel inscris pe bilet; protestele sub orice forma la adresa oficialilor din fotbalul romanesc vor fi sanctionate cu amenzi de pana la 1.500 de lei; detinerea unei torte va fi sanctionata cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani si nu in ultimul rand folosirea unei torte se va pedepsi cu inchisoare de la 1 la 4 ani.
Animalele incearca sa protesteze folosind cuvinte mari precum Constitutia Romana sau dreptul la libera exprimare dar desi traiesc in negatie (de unde si expresia living in denial), soarta le este pecetluita. Cred ca a venit momentul sa le punem la punct si sa punem punct.
Acum…
Eu unul, sunt dispus sa renunt la cateva pisici, catei, cai si inorogi pentru rezolvarea altor cateva probleme care ne mai apasa. Nu la fel de tare, se pare…
Unde e proteveu cu petitia cand mor batrani pe strazi pentru ca au pensii infime nefiind in stare sa-si permita o hrana decenta sau medicamente? Unde e proteveu cu petitia cand soldatii nostrii lupta razboaiele altora? Care este motivul pentru care nu-i aducem acasa si-i lasam expusi la pericole pentru buzunarele altora? Unde e proteveu cu petitia cand Iliescu scapa si iar scapa si iar scapa dupa ce a furat Revolutia din ’89 si dupa ce a chemat minerii in ’90 pentru a instaura ordine printr-o violenta de o cruzime rar intalnita, multumidu-le apoi preaslavitilor ortaci ca ne-au salvat de pieire? Unde e proteveu cu petitia cand romanul alege sa plece lasand in urma parinti si copii cautand un trai mai bun adunand capsuni si masline? Unde e proteveu cu petitia cand romanii se indeparteaza din ce in ce mai mult de fratii din Basarabia in loc sa ne tinem de mana pentru ca avem acelasi sange in vine? Unde e proteveu cu petitia atunci cand Bucurestiul cu centrul sau istoric este invadat in mod abuziv de tigani sau constructii ridicate dupa bunul plac al investitorilor sau cand pur si simplu este lasat in paragina?
Dar de ce suntem noi prosti si cautam salvarea in proteve? Acest mesia al televiziunilor care in fiecare zi la orele 17.00 ne frapeaza cu stirile sale “de maxima importanta”? Este doar o alta televiziune flamanda dupa ratinguri si nu cred ca ii intereseaza prea mult soarta pisicutelor si fluturasilor din Romania. Cred ca se felicita in aceste momente pentru traficul dobandit pe site-ul lor si pentru atentia care i se acorda in urma lansarii acestei petitii “extraordinare”. Felicitari!
Ne trezim si noi?
Nimeni Altu` – Fii ai bravilor soldati
Nu l-am vazut pe scena, nu sunt rapidist, iar televizorul este singurul care mi-a dezvaluit infatisarea sa, dar totusi este cel care-mi canta, imi tot spunea poezii in boxe sau imi povestea despre minunatiile lumii in fiecare sambata la ora 19.00 -este una din vocile cu care am crescut si cel care ma facea sa confund cometele cu femei frumoase cu sfarcuri mari… Si pentru ca nu l-am mai vazut sau auzit de mult timp am ramas uimit de golul pe care l-am simitit ieri dimineata la aflarea vestii ca ne-a parasit… Pacat, mare pacat!
Desi ne-a placut bufonul, nu mai putem sa revenim sa-l vedem pentru ca ne asteapta doar o scena goala…
Bangin’ soon on www.komastudio.roSe topeşte rumînu. O urgie mare s-a abătut asupra capitalei si, probabil, asupra restului ţării, lucru însă greu de confirmat în lipsa unui televizor sau a unui dram de interes. Cert este că, în Cartea Cărţilor, care descrie evoluţia omului de la gibon la actuala stare deplorabilă, am ajuns la etapa în care ne ducem dracului. Sicriul naţiunii poartă un abţipild galben. Cu un cod galben inclus în preţ.
Altadată motiv de somn (mult, în poziţia plăcintă), făcut copii (mulţi, dar daţi în gât sau omorâţi de o pilulă magică înainte să se nască) sau sunat la bancă şi aflat sold (sold zero. cetăţean sărac lipit), mai nou ploile s-au transformat în uragane, furtuni, şi taifune. Ceea ce până de curând vedeam doar în curtea vecinilor mai avuţi, mai săraci, mai la est sau mai la vest dar oricum nu la noi, a dat buzna şi în ograda noastră. Evident că nimeni nu s-a gândit să îi bată pe umăr pe diriguitorii ţărişoarei noastre cu informaţia că vremea nu mai e cum au învăţat ei din manualul de geografie de clasa a 6-a. Probabil că marinelul şi ai săi se gândeau că în timp ce restul lumii se îndreaptă vertiginos spre iad, noi vom rămâne teferi ca un ultim bastion al creştinităţii, dansând pe câmpii cu 4 anotimpuri şi climă temperat-continentală. Când dezastrele vor lovi şi planurile de acţiune în caz de urgenţă vor lipsi, eu voi fi insul roşu, înaripat cu coarne şi coadă ascuţită, retras într-un colţ şi bodogănind “v-am zis eu”. Prietenii îmi zic Luci. Nu vine de la Lucian.
Iar românul pică. Îl vezi mergând voios, dar îl scapi din ochi o secundă şi uite-l cum a leşinat pe stradă şi zace lungit, mici spasme scuturându-i corpul. Feriţi-vă de vreme ca de măgăruş.
Şi au trecut două festivale pe lângă noi. Unul mic şi bicisnic şi coca, cu o idee furată de la nişte băieţi oneşti, drept pentru care mi-e silă să îl analizez în vreun fel care să-i facă cinste, pe care oricum nu o merită, mai ales că nu am fost, şi unul mare şi falnic unde nu s-a dat cu băţu-n baltă. Nu mai stau sa reiau toate detaliile deja expuse de mai sărguincioşii mei colegi de blog, dar ţin să menţionez că:
- eu sunt fan Wu. Am venit pentru Wu si pentru atmosfera de festival în sine. Cât au prestat băieţii aştia, nu m-am mişcat din locul meu centru mijloc, cu un mare rânjet întipărit pe faţă. De vis. După, nu a mai contat. Alice Cooper e rock prea bătrânesc pentru urechile mele, şi Marilyn Manson nu cântă. El zbiară. Ceea ce nu se împacă cu ceea ce timpanele mele numesc “sunet melodios”. Şi oricum n-a cântat “Rock is dead”, singura melodie care m-ar fi mişcat în vreun fel. Şi au mai sunat bine La Plebe, nişte băieţi din Mexic care au avut nenorocul să presteze sâmbătă la ora 14:00, în faţa asfaltului încins.
- Am auzit oameni care s-au plâns din cauză că printre cele de-ale gurii disponibile s-au regăsit şi mici. Probabil, dânşii şi dânsele fac parte din categoria românilor mai buni decât restul românilor şi care îşi doresc să nu se fi născut români. (pot sugera Uganda?) Sau uită grătarele cu familionul lor emancipat din Roşiori unde consumă, pe nerăsuflate, aceeaşi mici. Sau, mai rău, poate există o specie de rumîn necunoscută mie, care la iarbă verde se desfată cu raţă de Peking înăbuşită în sos Stroganoff.
Într-adevăr, este posibil şi plauzibil să existe şi conaţionali cărora nu le plac micuţii mici. E ok. Mai mulţi pentru mine. Totul are un context. Mici la festivalul berii nu echivalează cu mici la Bestival.
Termin într-o notă optimistă. Nu pot să nu remarc că a fost o jumătate de an excelentă din punct de vedere al concertelor oferite. Urmează Rolling Stones, Gărâna Jazz Fest, Jeru the Damaja, unul din artiştii care pot fi votaţi aici, eMC (Masta Ace, Wordsworth, Punchline, Strick), Bonobo, Chemical Brothers şi probabil multe altele care îmi scapă acum. Afişele vor fi postate, ca de obicei, în partea dreaptă a paginii, pe măsură ce ele apar. Oricum ar fi, bucuraţi-vă de muzică. Lăsaţi micii. Îi mânânc eu.
Închei cu un citat al doctorului Cheloo, de la Simpozionul de Stomatologie de la Bucureşti, din 1998:
“…între două festivale vă analizăm la bot…”
Ufffffffff … cat tam-tam cu Bestivalul asta… si cata oftica pe mine sa aud ce buni au fost unii si cat de misto a fost atmosfera. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu gandul si sa trec peste resentimete, dar asta e…cand un prieten se insoara (pentru prima data in viata- se vedea dupa cat de emotionat era), lasi balta si pe Faithless si pe Pink, si tot neeeeeeeeeeeeaaaaaamul lor de megastaruri, iti vinzi biletele la Besti(v)al, te urci in tren si te duci sa il onorezi pe om cu prezenta.
Nunta fu mishto, orasul de bastina misto si temperatura…ca la munte(pentru cei ce “nu ma stie”- sunt unul dintre numerosii moldoveni care inca mai blesteama Bucurestiul si tot ce e in el- mai putin locurile de munca ).
Dar in fine, nu despre asta era vorba ci mai degraba despre odiseea intoarcerii din Piatra Neamt spre BUCity. Un drum care iti caleste simturile mai mult decat te-ai asteptat, daca CFR-ul tebinecuvanteaza cu o sedere de aprozimativ 2 ore in Bacau.
De indata ce locomotiva obosita a franat de parca a lesinat si ultimii aburi din ea, am coborat pe peron fix in fata unui banner mare pe care scria cu font de’o schioapa : “”Bine ati venit LA BAcau” -da, stiu ca faza e rasuflata dar tot imi mai starneshte cate un zambet cand o aud.
Dupa ce ne-am hilizit ca jmecherii de Piatra la semnul de intampinare, am facut niste provizii pentru drum (obisnuita paine prajita cu ambalaj colorat si nume anglo-saxon, neshte suc si niscaiva reviste) si apoi ne-am pus pe asteptat. Cum soarele nu ne scutea de mangaieri toride nici la ora aia, am basculat repede lichidele, si fireste, nu dupa mult timp am inceput sa cautam semnul ala…stiti voi…cu omuletul….nu ala de la semafor- frate-su(ala care sta cu picioarele lipite)…
cam asta era, doar ca pe albastru. Nu l-am gasit usor, ca doar gara bacauna e in modernizare, dar ne-am bucurat ca incepusera cu toaletele (sau macar asa credeam).
Ei bine…se pare ca incepusera fix cu coltul opus al garii (adica chiar coltul acoperisului din partea cealalta-smf) ca ce a urmat a fost de necrezut- mai ales daca nu ai vazut scena cu Buda din TRAINSTOPPING:
1. Am pasit timid intr-un soi de holisor captushit cu gresie ciobita, si cum ma uitam eu asa la “frescele maro” de pe unii pereti, cineva ma trage de mana dreapta- era o tanti obosita care printr-un gemulet imi cere 50 de bani “pientru prestarea di servishii”. Ok. dau banu’- eram pregatit. Ea ma invita cu un gest de maxima generozitate sa ma servesc cu UNA BU
CATA FASHIE de hartie ingenioasa. (binenteles- de aia care te faci sa preferi glaspapirul).
2. Imi fac curaj
3. Cedez- ies afara, mai trag o portie sanatoasa de aer si intru
4. Trec de ghiseu si de o chiuveta care avea un bat infipt acolo unde ar trebui sa fie robinetul
5. Ma lovesc de unu verde la fata care alerga dupa aer si ajung la Bonus Level.
6. Cabinele de WC erau finisate dupa ultima moda: Pereti de sticla mata- really old school stuff- si sparta pe alocuri, de avea impresia ca au jucat X si O, usa de carton presat, care nu se inchidea deloc , mai degraba statea sa se rupa de la mijloc…si my personal favourite…nici un fel de bazin cu apa…cu alte cuvinte…faci depunerea si pleci, fara sa “lichidezi contul”.
7. O grimasa amara, indulcita de gandul ca nu planuiam ceva de anvergura, cau o cabina mai “decenta”…libertate
8. Cand sa ies din cabina… observ cu incantare, cum vecinul de alaturi, aflat in pozitia numita sugestiv “pe vine”, ma privea stanjenit prin una din gaurile din peretel de sticla.
Spre surprinderea camarazilor de drum…nu am mai scos nici un cuvant vreo 2 ore…dar am apucat sa mai fac o poza – tot in gara de LA BAcau :
…asta in caz ca stiti pe cineva cu plete si fara bani.
Scena din TRAINSPOTTING- daca va mai tine stomacul:
http://www.youtube.com/watch?v=1XrvpEIiC1w
Filmul de azi: Trainspotting – binenteles
Melodia de azi: Just a perfect day – Lou Reed
Asta-i pentru copiii care vor sa plece din Romania pentru ca vezi Doamne aici nu se fac bani si pentru ca este o tara saraca si de cacat in care nu ai nici un viitor – este cea mai proasta scuza – zero ironie:
Am plecat azi mai devreme decat de obicei de acasa spre servici pentru ca vroiam sa fac un detour sa ma tund si cum mergeam eu sub caldura soarelui primavaratec tocmai trecea tramvaiu’ si am zis sa-l iau doo statii pana la metrou. Ma urc si ma postez langa usa arunc o privire superficiala in jurul meu dupa jegosi si il observ… Deja se indrepta spre mine imi falfaie o chestie ovala intr-un plastic ieftin pe care scria mai mult sau mai putin REATEBE, imi cere beletu’ sau abonamentu’. scurt si la obiect ii zic “N-am” la care el imi face un semn discret sa ma indepartez de la usa si sa ma apropii de geamul diametral opus asta ca sa nu imi treaca prin cap sa dau bir cu fugitii cand se deschid usile la prima statie – il refuz politicos si bag milogu’ in priza:
- Ma scuzati sefu’, nu-l luam da’ chiar ma grabesc si tocmai se intampla sa treaca si m-am gandit sa-l iau si oricum merg doar o statie.”
- Da bine hai mai incoa’ sa vorbim…
- Pai nu, ca la prima cobor ca doar v-am zis ca ma grabesc
Moment in care shau se gandeste ca ar fi ok sa ma traga de brat dar cei 5 ani de origami pe care ii am la activ ma ajuta sa evadez din respectiva prindere fara nici o problema si ii zic frumos sa nu mai puna mana pe mine… Il vad cum se uita dupa colegii lui dar acestia erau ocupati hartuind femei si elevi lipsiti de aparare in fata acestor pungasi care trebuie sa-si scoata spaga pe ziua respectiva…
Ma instalez cu un picior pe scara, actiune ce dezvaluia clar intentia mea de evadare la prima statie care se apropia cu pasi repezi spre necazul controlorului care se decide inca o data sa ma traga de pe scara de data asta apucandu-ma cu ambele maini de brat. Vizibil iritat de taranismul de care dadea dovada acest manglitor ma smucesc si aproape ca urlu la el
- DA’ STAI BAI NENE SI NU MAI TRAGE ASA DE MINE!
La auzitele strigatului meu ca din gura de sarpe un pensionar (dragul de el…) asa la vreo 200 de ani imi sare in ajutor lovindu-l discret peste umar si ii zice
- Lasa-l domne, n-auzi ca ii pare rau???
TANANAM – opreste tramvaiu’ in statie si asta turbeaza si cu ochii rosii de nervi ca o sa scap se incordeaza la mine si exclama printre dinti:
- BAAAAAI JMECHERE!!!
Se deschid usile si ma dau jos la care omu’ schiteaza o miscare ca si cum vezi Doamne mi-ar da una, moment in care m-am enervat si am tipat la el pe ton de cartier:
- Hai prostule coboara!!!
Dar a stiut ce e mai bine pentru sanatatea lui si a ramas in tramvai… 
Cam asta am patit eu in cele 5min de calatorie cu tramvaiu’ pe ziua de azi…
P.s. am dat in google search la “controlor ratb” si tin sa precizez ca mi se face sila cand vad atatia oameni ca ii pupa-n cur, ca vezi Doamne ce injurati sunt ei si ce slujbe de cacat au – ma pis pe ei! Sunt niste nesimtiti care trag de tine si care iti baga mana in geanta si te bruscheaza atunci cand simt ca te duce mintea putin mai mult decat ei… NU AU VOIE SA PUNA MANA PE TINE!
“Da ste faaan, da’ trebuia sa-ti iei bilet” ei bine nu am casa de bilete acolo de unde ma urc eu… sa zicem… plus ca nu suport aceste scursuri ale societatii!
O doza de tupeu te scapa – ei nu cauta sa fie drepti, sa-i pedepseasca pe blatisti, ei cauta doar banii care ii pot sustrage de la blatisti. In momentul in care refuzi sa prezinti buletinul se vor preface ca suna la politie dupa care vor face pe baietii buni cu tine zicandu-ti ca pot anula sosirea echipajului daca le dai buletinul, iar cand tu vei refuza in continuare te vor lasa in pace pentru ca interesul lor nu este sa-si piarda timpul cu tine ci sa faca bani – vor trece la urmatoarea victima.
Cacaturi care le puteti face pentru un blat de succes gasim si aici desi nu bag mana in foc ca merg toate dar macar aveti un punct de plecare…
cam lung peseu’
lasati-o mai usor cu popu’ ala ca a venit caldura si va ia de cap…
Am stabilit de comun acord ca transportul in comun e parte din viata noastra cotidiana. Atunci putem accepta ca muzica si eventual o lectura (carte sau ziar) te ajuta sa treci mai usor peste zecile de minute petrecute pana la destinatie.
Insa ce te faci cand, inca de la primele ore ale diminetii,te uiti in jur si peste tot vezi doar tzatze goale?!
O sa crezi ca am innebunit, sau ca stau prost “sporturile de saltea”…ei bine, nu.
Avand in vedere numarul mare de concitadini care citesc cotidianul “Libertatea”, este imposibil ca intr-o incursiune cu metroul sa nu dai de domnite apetisante care te privesc cu pofta si cu nurii dezgoliti, si asta din ce in ce mai des si chiar de pe prima pagina a acestui ziar. Daca pana recent era suficient sa vinzi o fitzuica cu pretentii de ziar prin titluri pompoase ce amenintau cu dezvaluiri socante, sau cu vreo pipita in deja faimoasa pagina 5, acum se practica pseudopornografia. Astfel se face ca oricum ai intoarce ziarul sau l-ai rasfoi, destinul tot iti va scoate in calea ochilor macar o pereche de sani, ca deh, acum avem campania “Ia-te-n piept cu Nicoleta Luciu” (in postul Pastelui, daca e sa ne gandim cu prefacuta smerenie). Este momentul ideal pentru ca toti manelistii sa scoata de sub saltea poza de la mare din 2004 cu Marinela facand topless si sa isi promoveze “printzesa”. Prin putinele spatii care mai raman de pieptul dezvelitei mai aflam care este scopul ei in viata, zodia si alte chestiuni majore care ne vor lumina ziua, precum si care ar fi parerea respectivei cetatence despre politica interna, razboiul din IRAQ, inflatie…(un fel de bordel+magazin mixt).
Sincer sa fiu, nu credeam ca romanul este atat de deficitar la capitolul bun gust incat sa continue sa dea apa la moara Libertatii (fostul ziar manifest al revolutiei romane) si sa cumpere acest ziar care dupa ce ca isi atrage cumparatorii cu scene de “nuditate nonsexula” ii mai si jigneste zilnic cu texte de calitate indoielnica.
Oameni buni, decat sa va amagiti, cumparand Libertatea mai bine investiti fie intr-o revista porno fie intr-un ziar bun, astfel incat macar pe de o parte sa iesiti castigat in totalitate. Daca va e greu sa va decideti ce va foloseste mai mult si sa opriti promovarea non-valorii, va propun o solutie de compromis: nu mai cumparati Libertatea macar pana cand se va lansa urmatorul concurs: “Ia-te-n oua cu Adrian Nastase”
Va multumesc.
Filmul de azi: “The Queen” – pentru ca ne invata ce e demnitatea adevarata
Melodia de azi: – “Satisfaction” – Benny Benassi pentru ca sexul vinde orice rahat
Preludiul unei aventuri
Dintre toate leprele posibile si existente, Al de Sus m-a ales taman pe mine sa ma plimb putin, in scopuri de serviciu carevasazica, pana in tara unde visarea-i legala. Unde caii inoata si pestii zboara. Olanda.
De fapt aventura a inceput de joi noapte, cand am suit pe tren, cu destinatia Timisoara. Cu un concert de sustinut si un oras de intors cu susul in jos. Si invers. Calatoria cu trenul pana in Timisoara e una mai periculoasa decat multi ar crede, caci pana la Timisoara trebuie sa strabati o gramada de teritorii, care nu apar pe nici o harta, pe care nici macar Magellan nu le-a descoperit si unde salasuiesc lepre mici. Care n-au frica de oameni si se suie in tren, ducand cu ei o punga in care pun sireturile furate de la calatorii neatenti. Din sireturi fac un ghem iar ghemul este apoi folosit pe post de proiectil, la vanatoare. Imaginile de mai jos fac cat o mie de cuvinte.
Si sosim in Timisoara. Piete multe, liniste, o boemie atipica. Atipica romanilor. Traiasca. D-astea.
Si l-am cunoscut pe Cristian. Care Cristian saracul suferea de multe. De mania perscutiei, cel mai mult; conform spuselor sale, el a fost, in ordine aleatorie, in Japonia, Cuba, restu’ Americii de Sud, pe cocaina, jurnalist la Gandul si, mai nou, nimeni. Cu o aversiune demna de pieile rosii fata de aparatele de fotografiat, pe care a incercat sa ni le inhate in repetate randuri, Cristian ne si isi repeta ca el este nimeni si ca nu trebuie sa fie vazut. Dar fir-am noi ai dreacu, iata-l. Asa-i ca seamana cu tipu’ ala din The Beach? Sau cu solistul de la Live.
Momentan, Timisoara a trecut, iar Otopeniul imi e gazda pentru urmatoarea ora, pana va catadicsi insul plictisit de la ghiseu sa dea drumu la imbarcare. In dreapta mea, slava Domnului la alta poarta de imbarcare, a poposit un grup de burtosi, cu chitare, viori si alte asemenea instrumente de suflat. Fara sa ma uit inspre ecranul de deasupra ghiseului lor, socot nevinovat ca sunt o hoarda de manelisti in drum spre Spania ori Italia, spre a incanta diaspora cu compozitii muzicale semnate vijelie, furtuna, ploaie puternica cu intemperii. Sa incingem o geampara in aeroport, sa sfaraie calcaiele de placere.
Sper sa stau la geam. De fapt stiu ca stau la geam, dar sper sa n-am vreun idiot sau copil langa mine care sa se tanguiasca, intr-un final convingandu-ma sa-l las pe el la geam. Ah, si sa nu fie vreun gras, sa am loc. Pana plec, imi bag toata stiuca in birocratia si autoritatile romane care mi-au aruncat deodorantul str8 intr-un cos de gunoi etichetat Lichide Periculoase, pe motiv ca depasea 100 ml. Avea 150. L-as fi putut descarca pe tot in ochii copilului enervant care vroia sa stea la geam in locul meu.
In jur numai oameni care fac umbra pamantului degeaba. Cu priviri blande clipesc, asezandu-se bucurosi la orice coada, finca asa se descurca ei cel mai bine. Plescaind si mustacind cu gandul la sucul de portocale gratis pe care il vor primi peste scurt timp. Doza zilnica de apartenenta. La iesirea din tara ar trebui testat coeficientul de inteligenta. Inexistent? La sapa.
Puuuuuu. Avionul nici n-a tras la poarta. Nu vad nici o femeie intr-o limita de varsta rezonabila, cu care sa pot sa am o discutie despre altceva decat vreme, destinatia noastra comuna sau culoarea ei de par si cat de des se vopseste. Pana o sa-i cada dreacu tot paru sau si-l va vopsi mov. Evrika. Avionul si-a facut aparitia. Veseliti-va impreuna cu mine. Simtiti bucuria?
Langa, taraful de la dreacu-n praznic vocifereaza. Mai precis, capetenia ii instruieste pe ceilalti sa nu plece de capul lor odata aterizati si trecuti de vama, caci vor fi, la fel de sigur cum soarele rasare, arestati. Incep sa ma intreb daca ei au chitari in acele genti. Incep sa imi doresc sa fi fost la acelasi terminal cu mine. Unu din ei seamana cu Farcas. Sans fagot.
Ma pregatesc, asadar, de imbarcare. Menestrelii isi fac poze. Prima oara intr-un aeroport. Sa cante muzical le urez. Pe joia viitoare si partea a 2-a.
