Există însă acolo ceva mult mai îmbietor decât mirajul accesoriilor ieftine şi inutile. Există hot dog la 1 leu şi băutură fără limită şi încep să bănuiesc că marea majoritate a celor care umplu zilnic parcarea vastă din jurul magazinului au ca motiv principal al vizitei lor HOT DOG-UL LA 1 LEU. E atât de ieftin, hai să luam 10. Nu pot mânca decât 3, dar hai să luam 10.

Prajitura speciala de la Ikea

Şi uite aşa devine coada de la mâncare şi băutură mai mare decât cea de la casele pentru mobilă. Pentru că indiferent de cât de repede s-ar mişca bieţii angajaţi aduşi special din Stockholm, direct de pe platourile de filmare ale unei reclame la lenjerie Bjorn Borg, ei nu pot face faţă poftei nestăvilite a rumânului pentru HOT DOGI LA 1 LEU.

Totuşi, trăim într-o ţară unde foamea e mare şi alimentul principal, şaorma, costă de la 10 lei în sus – cu mici excepţii – deci sunt pregătit să accept acestă poftă nebună după crenwursti în pâine. Ceea ce rămâne însă peste puterea mea nemărginită (credeam eu, dar iată că nu) de înţelegere este comportamentul din preajma dozatoarelor de băutură. Tot la Ikea şi tot cu 1 leu primeşti un pahar mic spre mediu, cu o capacitate undeva la maxim 200 ml (estimez eu, care nu am fost niciodata un bun estimator) pe care pahar îl poţi reumple cu Pepsi, Mirinda şi alte otrăvuri la dozatoarele mai sus amintite, până te răstorni şi Pepsi îţi iese pe nas şi urechi, printre spasme.

În condiţiile date, este un mister felul în care cercopitecii se adună însetaţi în jurul dozatoarelor, privesc nedumeriţi butoanele de sub fiecare marcă de băutură, inscripţionate de la stânga la dreapta S – M – L – XL, privesc paharul din mâna lor, grohăie a nedumerire şi apasă, fără excepţie, butonul XL. Paharul se umple şi dă bineînţeles pe dinafară. Cercopitecii din jur nu corelează apăsarea butonului XL cu vărsarea sucului şi procesul se repetă la infinit, până când şi recipientul unde se adună tot acest suc vărsat se umple şi dă de asemenea pe dinafară. Masa se murdăreşte. Stockholmezii vin şi curăţă. Da capo.

'mmm.. unde e hot dog-ul si sucul?' intreaba cercopitecul

Întâmplător, eram prin preajmă când unul din dozatoare s-a defectat. Sau poate doar se terminase sucul. Am observat răbdător cum vită după vită priveşte la vita din faţă apasănd butonul magic şi primind decât sifon şi totuşi, vită după vită, au stat toţi răbdători la coadă, au apăsat butonul magic şi nu au primit decât sifon. Într-un final, m-am apropiat de cercopiteci, şi i-am spus celui care ajunsese în acel moment în faţă:

“Nu funcţionează dozatorul. Încercaţi la altul.”

Cercopitecul m-a privit cu ochii săi limpezi, precum vacile care pasc şi se opresc deodată, privind în jur speriate. Şi-a întors privirea înapoi la dozator de parcă i-am spus “apasă butonul magic”. A apăsat butonul magic. Şi nu a primit decât sifon.

Cadrele insistente cu Hagi, nicidecum un neavenit, oglindesc însă perfect tendinţa din societatea românească. Faptul că una din cele două manşe ale finalei se va disputa la Bucureşti mă face să cred că tot soiul de cvasi vedete vor încerca să se afişeze acolo, să obţină bilete pe alte căi decât statul la coadă, pentru a fi prezente la un succes la care nu merită să asiste, pentru a fi surprinse de camere bucurându-se la un sport pe care nu îl înţeleg. Simona Nesenzual va ţopăi, Băsescu va sufla în goarnă, Elena Udrea va bate din palme. Se prefigurează o galerie sinistră.

Altfel vezi meciul cu vedeta in tribuna

Altfel, acest succes este unul logic. căci la Vâlcea există un cadru aproape perfect pentru performanţă de multă vreme şi prin urmare echipa a crescut mereu, pas cu pas, fără a căuta gloria imediată. Urmarea naturală ar fi construirea unei săli pe măsură la Vâlcea şi investiţii cu cap făcute de patronii altor echipe din campionatul intern, pentru a ţine pasul. Urmarea probabilă va fi un contract atribuit fără licitaţie, o sală de sport pe care se va cheltui dublu şi o nivelare în jos a nivelului competiţiei interne, în urma plecării afară a componentelor de bază ale lotului vâlcean. Continuitatea nu este punctul nostru forte.

planuri date peste cap

Continuitatea pare să fie însă o calitate binevenită a norului de cenuşă. Ca promotor al haosului în aceste vremuri moderne nu pot decât să mă bucur şi să privesc amuzat la orice disturbă mersul robotizat al lucrurilor în societate. Orice îi trezeşte şi îi scutură pe somnanbulii din jur are puteri de vindecare. E indicat să îţi fixezi ţeluri şi ţinte, dar vulcanul din Islanda serveşte drept aducere aminte că planurile inflexibile pot fi date peste cap cât ai clipi. Regret doar problemele create unor prieteni apropiaţi, ale căror planuri de vacanţă au fost aproape zădărnicite de erupţia vulcanică. În rest, sper ca pierderile companiilor aeriene să devină astronomice şi lumea să circule doar cu bicicleta şi căruţa. Amin.

P.S.: Din păcate, Naum mi-a luat-o puţin înainte cu Oltchimul, dar este un punct de vedere pe care l-am avut de duminică şi cum eu nu lucrez încă la o publicaţie, scriu când am timp.

P.S.2: Probleme de ordin tehnic mă împiedică să plasez pozele acestui articol acolo unde aş dori. Am renunţat după o jumătate de oră de încercări. Se pare că WordPress este viţelul de aur pe care l-am deificat prematur.

Ce oraş fără cusur trebuie că este Constanţa. Are şi samba asta tainele ei, necesită un antrenament, ceva cursuri, în orice caz, timp alocat. Timp pe care nu îl ai când duci în cârcă atâtea probleme spinoase ce ţin de bunăstarea oraşului. Probleme care nu există în Tomis, evident, iar Radu Mazăre poate onora asemenea invitaţii năstruşnice precum cea venită din partea unei şcoli de samba do Brasil.
Pe un car având ca temă globalizarea, pe o platformă ceva mai jos decât fostul campion mondial Cafu, iată-l pe dom’ primar dând din toate cele.

Mă întreb câţi candidaţi sunt pentru postul de primar al Constanţei. Mă bate gândul să mă alătur lor. Vreau să fiu ca Radu Mazăre.

Unii merg însă mai departe şi se declară „mândri de a fi români” (nu suntem singurul neam care face asta, sunt mişcări asemănătoare peste tot, pe modelul fiecare ţară cu proştii ei). Această declaraţie mi se pare şi mai periculoasă cu atât mai mult cu cât este bazată pe aruncarea metaforică a unui zar cu sute de feţe. Puteai să te naşti oriunde în lume şi nu ai nici un merit în rezultatul final, deci mai uşor cu mândria. Poţi să te declari (ne)norocos. Dar mândru? O aberaţie.

tricou cu mândrie inclusă

Scotocind pe net pe marginea acestui subiect, ajung mai departe în apele nebuloase ale unor diverse organizaţii nonguvernamentale de protest. Aşa am dat de un site, magazin-naţionalist punct nu ştiu cum (oscilam între a pune sau nu linkul dar mă gândesc că nu au oricum parte de prea mulţi vizitatori). Băieţii ăştia fără simţ al ridicolului sau al istoriei oferă spre vânzare diverse bălării, tricouri, insigne, brelocuri, toate inscripţionate cu cruci celtice şi mesaje care mai de care mai penibile, precum „noua dreapta”  şi bineînţeles sintagma nemuritoare „mândru că sunt român”. Cum adică mândru mâncaţi-aş? Care a fost contribuţia ta? Cu ce ai ajutat tu neamul românesc? Ai fost pe front?  Ai realizat ceva notabil în numele acestei ţări? Sau porţi breloc cu anticomunism pentru că e cul dar aveai 4 ani în decembrie 89? Păi beeeeeeeşi mă cu protestu tău.

But wait. There’s more! Ăştia vând tricouri cu Avram Iancu să moară peştii! Uite unde era Che al nostru numai bun de pus pe tricouri. După  încă două clicuri dibuiesc faptul că la magazinul cu pricina se ajunge de pe prima pagină a site-ului oficial Noua Dreaptă. Asta lămureşte multe. E periculos că aceste organizaţii atrag persoane uşor impresionabile care habar nu au despre ce e vorba. Tineri sau mai puţin tineri care vor să aparţină şi ei unui grup. Şi trebuie să recunosc că la prima vedere a fi naţionalist creştin nu sună atât de rău pentru  masele manipulate de biserică şi de televizor.  Dar sunt convins că dacă iau la puricat un membru ales la întâmplare din organizaţia lor (şi nu vorbesc de capii organizaţiei care probabil că îşi fac bine temele naţionaliste din moment ce reuşesc să atragă prozeliţi) şi îl chestionez asupra unor chestii simple, cum ar fi secolul în care a trăit crăişorul munţilor să zicem, 8 din 10 vor da chix.

tineri înflăcăraţi, dar nesiguri de motivele înflăcărării lor

Şi crucea celtică??!? Măi băieţi, voi aveţi habar cu cine vă identificaţi? Mamele voastre ştie? Pentru cei certaţi cu istoria, băieţii ăştia purtau cămăşi verzi şi erau antisemiţi notorii. Legionarii au omorât evrei. A existat şi la noi Holocaust, doar că din ruşine, complicitate şi prea mult românism, nimeni nu recunoaşte. Informaţi-vă mancaţi-aş! şi poate vă mai scade şi din mândria asta nemărginită. „Cum, nu doar nemţii au avut ceva cu evreii?” întreabă majoritatea audienţei şocate. Nu. Am avut şi noi. Am dat în vileag evrei fără să ştim bine de ce. Am supravieţuit târguindu-ne. Strecurându-ne. Ăsta e neamul românesc. Cu bune şi cu rele.

Dând clic mai departe ajung şi la pagina oficială a fondatorului mişcării legionare, Codreanu. Există acolo pe site-ul lor trist o secţiune intitulată Cronologie Legionară. Acolo, la 1941, ar trebui să scrie AM OMORÂT EVREI.

Nu am stat să aprofundez ca să văd ce exact îşi propun aceşti oameni în contextul actual, în afara unor generalităţi de genul „stoparea decadenţei care ameninţă existenţa noastră ca popor.” Aş fi curios de metodele prin care intenţionează ei să stopeze decadenţa şi cum exact văd ei manifestându-se această decadenţă. Mă tem însă că metodele lor se rezumă probabil la aruncatul cu pietre după homosexuali şi alte asemenea practici nobile. Acum, eu mă consider un om de viaţă, iar aruncatul cu pietre după oricine poate fi o activitate distractivă în contextul potrivit dar concomitent văd TOLERANŢA ca un pas primordial către civilizarea acestei ţări amărâte în care trăim. Cine naiba vrea o naţiune pur română? Uitaţi-vă bine în jur la majoritatea ce vă înconjoară. În moluri. Pe stradă. La concerte unde nu se plăteşte intrare. În tribunele 2, 1 şi 0 ale stadionelor din toata ţara, dar şi în peluze. Ce vedeţi? Eu văd cocalari.

Bah, elodia e intr-o damigeana cu formol langa muraturi la mine in camara!

p.s. blogu’ asta nu a murit. inca. e tinut in viata de aparate. se lucreaza la altceva momentan – ceilalti lenesi poa’ sa va confirme acest lucru. NU-I ASA BA???

“Va rog sa apasati pe link-ul de mai jos, se va deschide site-ul PROTV:
SONDAJUL de opinie este in partea de sus, votati DA in SONDAJ (ATENTIE, bulina este pusa pe NU in pagina, trebuie sa apasati pe DA, apoi pe VOTATI)
iar pentru ca sa semnati PETITIA trebuie sa apasati link-ul Click aici pentru a semna petiţia care este la mijlocul paginii PRO TV: link.

De asemenea, va rog mult sa dati Forward mesajului, este nevoie de cat mai multe semnaturi!

Multumesc mult,“

[mass]puneti bannere pe blogu’ vostru ca sa salvam animalele http://www.protv.ro/campanie-stop-torturarii-animalelor.php [mass]

Dragii mei,

Dupa cum bine stiti, din cauza unei pisici explodate (parca asa am inteles) se cauta infiintarea unei legi care sa opreasca violenta intre animale. Daca animalele se mai ataca intre ele se vor da amenzi drastice si usturatoare. Se pare ca amenzile se vor da in momentul savarsirii infractiunii deoarece majoritatea animalelor nu detin un domiciliu si nu pot primi amenda acasa – vezi porumbeii si cocostarcii. Tot in urma acestei legi, animalele nu vor mai avea voie pe stadioane cu steaguri fiind considerate “corpuri contondente”; vor primi amenzi de pana la 200 de lei pentru ocuparea unui alt loc decat cel inscris pe bilet; protestele sub orice forma la adresa oficialilor din fotbalul romanesc vor fi sanctionate cu amenzi de pana la 1.500 de lei; detinerea unei torte va fi sanctionata cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani si nu in ultimul rand folosirea unei torte se va pedepsi cu inchisoare de la 1 la 4 ani.
Animalele incearca sa protesteze folosind cuvinte mari precum Constitutia Romana sau dreptul la libera exprimare dar desi traiesc in negatie (de unde si expresia living in denial), soarta le este pecetluita. Cred ca a venit momentul sa le punem la punct si sa punem punct.

Acum…

Eu unul, sunt dispus sa renunt la cateva pisici, catei, cai si inorogi pentru rezolvarea altor cateva probleme care ne mai apasa. Nu la fel de tare, se pare…
Unde e proteveu cu petitia cand mor batrani pe strazi pentru ca au pensii infime nefiind in stare sa-si permita o hrana decenta sau medicamente? Unde e proteveu cu petitia cand soldatii nostrii lupta razboaiele altora? Care este motivul pentru care nu-i aducem acasa si-i lasam expusi la pericole pentru buzunarele altora? Unde e proteveu cu petitia cand Iliescu scapa si iar scapa si iar scapa dupa ce a furat Revolutia din ’89 si dupa ce a chemat minerii in ’90 pentru a instaura ordine printr-o violenta de o cruzime rar intalnita, multumidu-le apoi preaslavitilor ortaci ca ne-au salvat de pieire? Unde e proteveu cu petitia cand romanul alege sa plece lasand in urma parinti si copii cautand un trai mai bun adunand capsuni si masline? Unde e proteveu cu petitia cand romanii se indeparteaza din ce in ce mai mult de fratii din Basarabia in loc sa ne tinem de mana pentru ca avem acelasi sange in vine? Unde e proteveu cu petitia atunci cand Bucurestiul cu centrul sau istoric este invadat in mod abuziv de tigani sau constructii ridicate dupa bunul plac al investitorilor sau cand pur si simplu este lasat in paragina?
Dar de ce suntem noi prosti si cautam salvarea in proteve? Acest mesia al televiziunilor care in fiecare zi la orele 17.00 ne frapeaza cu stirile sale “de maxima importanta”? Este doar o alta televiziune flamanda dupa ratinguri si nu cred ca ii intereseaza prea mult soarta pisicutelor si fluturasilor din Romania. Cred ca se felicita in aceste momente pentru traficul dobandit pe site-ul lor si pentru atentia care i se acorda in urma lansarii acestei petitii “extraordinare”. Felicitari!

Ne trezim si noi?

Nimeni Altu` – Fii ai bravilor soldati