Pendejos

Omul, în căutările sale şi nesiguranţa-i cronică are nevoie de apartenenţa la ceva, orice, care să-l facă să se simtă util, important, băgat în seamă.  Şi înainte să fie stelişti sau dinamovişti, rockeri sau rapperi, aceste oi în căutare perpetuă de turmă au găsit solidaritatea în hazard. Suntem români, deci fraţi. Eu unul refuz să fiu fratele altora, doar pentru motivul, insuficient din punctul meu de vedere, că suntem născuţi în aceeaşi ţară.

Read the rest of this entry »

Caut tigani in Google la imagini si ma indeamna sa incerc si rromi? Nu mi se pare ok…
(Parere strict personala si independenta fata de ceilalti colegi de pe pendejosquad.blogspot.com sau www.pendejos.ro)

O sa revin cu versurile de la “Buna dimineata la Mos Ajun” ca sa simtim totusi ajunul…

Hai Cioaca ca ne dam batuti, unde e?

Bah, elodia e intr-o damigeana cu formol langa muraturi la mine in camara!

p.s. blogu’ asta nu a murit. inca. e tinut in viata de aparate. se lucreaza la altceva momentan – ceilalti lenesi poa’ sa va confirme acest lucru. NU-I ASA BA???

“stefan, sa semnezi petitia, da?“

“Va rog sa apasati pe link-ul de mai jos, se va deschide site-ul PROTV:
SONDAJUL de opinie este in partea de sus, votati DA in SONDAJ (ATENTIE, bulina este pusa pe NU in pagina, trebuie sa apasati pe DA, apoi pe VOTATI)
iar pentru ca sa semnati PETITIA trebuie sa apasati link-ul Click aici pentru a semna petiţia care este la mijlocul paginii PRO TV: link.

De asemenea, va rog mult sa dati Forward mesajului, este nevoie de cat mai multe semnaturi!

Multumesc mult,“

[mass]puneti bannere pe blogu’ vostru ca sa salvam animalele http://www.protv.ro/campanie-stop-torturarii-animalelor.php [mass]

Dragii mei,

Dupa cum bine stiti, din cauza unei pisici explodate (parca asa am inteles) se cauta infiintarea unei legi care sa opreasca violenta intre animale. Daca animalele se mai ataca intre ele se vor da amenzi drastice si usturatoare. Se pare ca amenzile se vor da in momentul savarsirii infractiunii deoarece majoritatea animalelor nu detin un domiciliu si nu pot primi amenda acasa – vezi porumbeii si cocostarcii. Tot in urma acestei legi, animalele nu vor mai avea voie pe stadioane cu steaguri fiind considerate “corpuri contondente”; vor primi amenzi de pana la 200 de lei pentru ocuparea unui alt loc decat cel inscris pe bilet; protestele sub orice forma la adresa oficialilor din fotbalul romanesc vor fi sanctionate cu amenzi de pana la 1.500 de lei; detinerea unei torte va fi sanctionata cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani si nu in ultimul rand folosirea unei torte se va pedepsi cu inchisoare de la 1 la 4 ani.
Animalele incearca sa protesteze folosind cuvinte mari precum Constitutia Romana sau dreptul la libera exprimare dar desi traiesc in negatie (de unde si expresia living in denial), soarta le este pecetluita. Cred ca a venit momentul sa le punem la punct si sa punem punct.

Acum…

Eu unul, sunt dispus sa renunt la cateva pisici, catei, cai si inorogi pentru rezolvarea altor cateva probleme care ne mai apasa. Nu la fel de tare, se pare…
Unde e proteveu cu petitia cand mor batrani pe strazi pentru ca au pensii infime nefiind in stare sa-si permita o hrana decenta sau medicamente? Unde e proteveu cu petitia cand soldatii nostrii lupta razboaiele altora? Care este motivul pentru care nu-i aducem acasa si-i lasam expusi la pericole pentru buzunarele altora? Unde e proteveu cu petitia cand Iliescu scapa si iar scapa si iar scapa dupa ce a furat Revolutia din ‘89 si dupa ce a chemat minerii in ‘90 pentru a instaura ordine printr-o violenta de o cruzime rar intalnita, multumidu-le apoi preaslavitilor ortaci ca ne-au salvat de pieire? Unde e proteveu cu petitia cand romanul alege sa plece lasand in urma parinti si copii cautand un trai mai bun adunand capsuni si masline? Unde e proteveu cu petitia cand romanii se indeparteaza din ce in ce mai mult de fratii din Basarabia in loc sa ne tinem de mana pentru ca avem acelasi sange in vine? Unde e proteveu cu petitia atunci cand Bucurestiul cu centrul sau istoric este invadat in mod abuziv de tigani sau constructii ridicate dupa bunul plac al investitorilor sau cand pur si simplu este lasat in paragina?
Dar de ce suntem noi prosti si cautam salvarea in proteve? Acest mesia al televiziunilor care in fiecare zi la orele 17.00 ne frapeaza cu stirile sale “de maxima importanta”? Este doar o alta televiziune flamanda dupa ratinguri si nu cred ca ii intereseaza prea mult soarta pisicutelor si fluturasilor din Romania. Cred ca se felicita in aceste momente pentru traficul dobandit pe site-ul lor si pentru atentia care i se acorda in urma lansarii acestei petitii “extraordinare”. Felicitari!

Ne trezim si noi?

Nimeni Altu` – Fii ai bravilor soldati

Nu l-am vazut pe scena, nu sunt rapidist, iar televizorul este singurul care mi-a dezvaluit infatisarea sa, dar totusi este cel care-mi canta, imi tot spunea poezii in boxe sau imi povestea despre minunatiile lumii in fiecare sambata la ora 19.00 -este una din vocile cu care am crescut si cel care ma facea sa confund cometele cu femei frumoase cu sfarcuri mari… Si pentru ca nu l-am mai vazut sau auzit de mult timp am ramas uimit de golul pe care l-am simitit ieri dimineata la aflarea vestii ca ne-a parasit… Pacat, mare pacat!
Desi ne-a placut bufonul, nu mai putem sa revenim sa-l vedem pentru ca ne asteapta doar o scena goala…

Se topeşte rumînu. O urgie mare s-a abătut asupra capitalei si, probabil, asupra restului ţării, lucru însă greu de confirmat în lipsa unui televizor sau a unui dram de interes. Cert este că, în Cartea Cărţilor, care descrie evoluţia omului de la gibon la actuala stare deplorabilă, am ajuns la etapa în care ne ducem dracului. Sicriul naţiunii poartă un abţipild galben. Cu un cod galben inclus în preţ.

Altadată motiv de somn (mult, în poziţia plăcintă), făcut copii (mulţi, dar daţi în gât sau omorâţi de o pilulă magică înainte să se nască) sau sunat la bancă şi aflat sold (sold zero. cetăţean sărac lipit), mai nou ploile s-au transformat în uragane, furtuni, şi taifune. Ceea ce până de curând vedeam doar în curtea vecinilor mai avuţi, mai săraci, mai la est sau mai la vest dar oricum nu la noi, a dat buzna şi în ograda noastră. Evident că nimeni nu s-a gândit să îi bată pe umăr pe diriguitorii ţărişoarei noastre cu informaţia că vremea nu mai e cum au învăţat ei din manualul de geografie de clasa a 6-a. Probabil că marinelul şi ai săi se gândeau că în timp ce restul lumii se îndreaptă vertiginos spre iad, noi vom rămâne teferi ca un ultim bastion al creştinităţii, dansând pe câmpii cu 4 anotimpuri şi climă temperat-continentală. Când dezastrele vor lovi şi planurile de acţiune în caz de urgenţă vor lipsi, eu voi fi insul roşu, înaripat cu coarne şi coadă ascuţită, retras într-un colţ şi bodogănind “v-am zis eu”. Prietenii îmi zic Luci. Nu vine de la Lucian.

Iar românul pică. Îl vezi mergând voios, dar îl scapi din ochi o secundă şi uite-l cum a leşinat pe stradă şi zace lungit, mici spasme scuturându-i corpul. Feriţi-vă de vreme ca de măgăruş.

Şi au trecut două festivale pe lângă noi. Unul mic şi bicisnic şi coca, cu o idee furată de la nişte băieţi oneşti, drept pentru care mi-e silă să îl analizez în vreun fel care să-i facă cinste, pe care oricum nu o merită, mai ales că nu am fost, şi unul mare şi falnic unde nu s-a dat cu băţu-n baltă. Nu mai stau sa reiau toate detaliile deja expuse de mai sărguincioşii mei colegi de blog, dar ţin să menţionez că:

- eu sunt fan Wu. Am venit pentru Wu si pentru atmosfera de festival în sine. Cât au prestat băieţii aştia, nu m-am mişcat din locul meu centru mijloc, cu un mare rânjet întipărit pe faţă. De vis. După, nu a mai contat. Alice Cooper e rock prea bătrânesc pentru urechile mele, şi Marilyn Manson nu cântă. El zbiară. Ceea ce nu se împacă cu ceea ce timpanele mele numesc “sunet melodios”. Şi oricum n-a cântat “Rock is dead”, singura melodie care m-ar fi mişcat în vreun fel. Şi au mai sunat bine La Plebe, nişte băieţi din Mexic care au avut nenorocul să presteze sâmbătă la ora 14:00, în faţa asfaltului încins.

- Am auzit oameni care s-au plâns din cauză că printre cele de-ale gurii disponibile s-au regăsit şi mici. Probabil, dânşii şi dânsele fac parte din categoria românilor mai buni decât restul românilor şi care îşi doresc să nu se fi născut români. (pot sugera Uganda?) Sau uită grătarele cu familionul lor emancipat din Roşiori unde consumă, pe nerăsuflate, aceeaşi mici. Sau, mai rău, poate există o specie de rumîn necunoscută mie, care la iarbă verde se desfată cu raţă de Peking înăbuşită în sos Stroganoff.

Într-adevăr, este posibil şi plauzibil să existe şi conaţionali cărora nu le plac micuţii mici. E ok. Mai mulţi pentru mine. Totul are un context. Mici la festivalul berii nu echivalează cu mici la Bestival.

Termin într-o notă optimistă. Nu pot să nu remarc că a fost o jumătate de an excelentă din punct de vedere al concertelor oferite. Urmează Rolling Stones, Gărâna Jazz Fest, Jeru the Damaja, unul din artiştii care pot fi votaţi aici, eMC (Masta Ace, Wordsworth, Punchline, Strick), Bonobo, Chemical Brothers şi probabil multe altele care îmi scapă acum. Afişele vor fi postate, ca de obicei, în partea dreaptă a paginii, pe măsură ce ele apar. Oricum ar fi, bucuraţi-vă de muzică. Lăsaţi micii. Îi mânânc eu.

Închei cu un citat al doctorului Cheloo, de la Simpozionul de Stomatologie de la Bucureşti, din 1998:

“…între două festivale vă analizăm la bot…”

Ufffffffff … cat tam-tam cu Bestivalul asta… si cata oftica pe mine sa aud ce buni au fost unii si cat de misto a fost atmosfera. Mi-a luat ceva timp sa ma obisnuiesc cu gandul si sa trec peste resentimete, dar asta e…cand un prieten se insoara (pentru prima data in viata- se vedea dupa cat de emotionat era), lasi balta si pe Faithless si pe Pink, si tot neeeeeeeeeeeeaaaaaamul lor de megastaruri, iti vinzi biletele la Besti(v)al, te urci in tren si te duci sa il onorezi pe om cu prezenta.
Nunta fu mishto, orasul de bastina misto si temperatura…ca la munte(pentru cei ce “nu ma stie”- sunt unul dintre numerosii moldoveni care inca mai blesteama Bucurestiul si tot ce e in el- mai putin locurile de munca ).
Dar in fine, nu despre asta era vorba ci mai degraba despre odiseea intoarcerii din Piatra Neamt spre BUCity. Un drum care iti caleste simturile mai mult decat te-ai asteptat, daca CFR-ul tebinecuvanteaza cu o sedere de aprozimativ 2 ore in Bacau.
De indata ce locomotiva obosita a franat de parca a lesinat si ultimii aburi din ea, am coborat pe peron fix in fata unui banner mare pe care scria cu font de’o schioapa : “”Bine ati venit LA BAcau” -da, stiu ca faza e rasuflata dar tot imi mai starneshte cate un zambet cand o aud.
Dupa ce ne-am hilizit ca jmecherii de Piatra la semnul de intampinare, am facut niste provizii pentru drum (obisnuita paine prajita cu ambalaj colorat si nume anglo-saxon, neshte suc si niscaiva reviste) si apoi ne-am pus pe asteptat. Cum soarele nu ne scutea de mangaieri toride nici la ora aia, am basculat repede lichidele, si fireste, nu dupa mult timp am inceput sa cautam semnul ala…stiti voi…cu omuletul….nu ala de la semafor- frate-su(ala care sta cu picioarele lipite)…

cam asta era, doar ca pe albastru. Nu l-am gasit usor, ca doar gara bacauna e in modernizare, dar ne-am bucurat ca incepusera cu toaletele (sau macar asa credeam).
Ei bine…se pare ca incepusera fix cu coltul opus al garii (adica chiar coltul acoperisului din partea cealalta-smf) ca ce a urmat a fost de necrezut- mai ales daca nu ai vazut scena cu Buda din TRAINSTOPPING:
1. Am pasit timid intr-un soi de holisor captushit cu gresie ciobita, si cum ma uitam eu asa la “frescele maro” de pe unii pereti, cineva ma trage de mana dreapta- era o tanti obosita care printr-un gemulet imi cere 50 de bani “pientru prestarea di servishii”. Ok. dau banu’- eram pregatit. Ea ma invita cu un gest de maxima generozitate sa ma servesc cu UNA BU
CATA FASHIE de hartie ingenioasa. (binenteles- de aia care te faci sa preferi glaspapirul).
2. Imi fac curaj
3. Cedez- ies afara, mai trag o portie sanatoasa de aer si intru
4. Trec de ghiseu si de o chiuveta care avea un bat infipt acolo unde ar trebui sa fie robinetul
5. Ma lovesc de unu verde la fata care alerga dupa aer si ajung la Bonus Level.
6. Cabinele de WC erau finisate dupa ultima moda: Pereti de sticla mata- really old school stuff- si sparta pe alocuri, de avea impresia ca au jucat X si O, usa de carton presat, care nu se inchidea deloc , mai degraba statea sa se rupa de la mijloc…si my personal favourite…nici un fel de bazin cu apa…cu alte cuvinte…faci depunerea si pleci, fara sa “lichidezi contul”.
7. O grimasa amara, indulcita de gandul ca nu planuiam ceva de anvergura, cau o cabina mai “decenta”…libertate
8. Cand sa ies din cabina… observ cu incantare, cum vecinul de alaturi, aflat in pozitia numita sugestiv “pe vine”, ma privea stanjenit prin una din gaurile din peretel de sticla.

Spre surprinderea camarazilor de drum…nu am mai scos nici un cuvant vreo 2 ore…dar am apucat sa mai fac o poza – tot in gara de LA BAcau :

…asta in caz ca stiti pe cineva cu plete si fara bani.

Scena din TRAINSPOTTING- daca va mai tine stomacul:
http://www.youtube.com/watch?v=1XrvpEIiC1w

Filmul de azi: Trainspotting – binenteles
Melodia de azi: Just a perfect day – Lou Reed

Asta-i pentru copiii care vor sa plece din Romania pentru ca vezi Doamne aici nu se fac bani si pentru ca este o tara saraca si de cacat in care nu ai nici un viitor – este cea mai proasta scuza – zero ironie:

All The Cars That You Dream About Only In ROMANIA

Sursa.