Dar ce mulţi poate nu ştiu e că Iulian a avut parte de câteva momente fabuloase de-a lungul carierei, iar la apusul ei şi-a trăit chiar şi clipa de glorie, pe când evolua în 2006 în Elvetia.

Iulian Felipe Tândală Filipescu

Se făcea că era ultima etapă a campionatului elveţian. Fc Basel era pe locul 1, la trei puncte in faţa echipei FC Zurich, iar sorţii programaseră meciul FC Basel – FC Zurich exact in această ultimă etapă fatidică. Decisiv, deci.

Doar o victorie putea trimite titlul spre Zurich, echipa cu golaverajul superior, dar favorita certă era echipa din Basel. Meciul a curs fără incidente până în minutul 30, când s-a intamplat ceva neprevazut. Ceva ce Inelul nu intentionase. Zurich a deschis scorul prin unul din jucatorii care jucau atunci la Zurich.

Haos. Delir. În Zurich, elveţieni în extaz aruncau cu ciocolată şi ceasuri în aer. În Basel, dădeau cu ele de pământ. În acel moment, Basel trecea pe locul 2, iar campioana era Zurich.

Meciul a continuat într-o notă fotbalistică. Ambele echipe atacau pe rând. A fost un du-te vino continuu fără momente notabile până prin minutul 70 când un jucător de la Basel a decis să întoarcă soarta partidei şi a marcat, modificând scorul înscris pe tabelă: 1-1! Campionatul revenea la Basel, zurichienii îşi ascuţeau cuţitele iar cei din Basel deja selectau domniţele care urmau să facă baie goale în ciocolată fierbinte.

În acest moment intră în scenă eroul nostru. Iulian, băiat de Slatina, fundaş de meserie, legitimat la FC Zurich, începe să urce. Şi urcă, şi urcă greu de parcă ar fi escaladat Mont Blancul, până când în minutul 92,45 ajunge finalmente în careul adversarilor. Şi tocmai pe când ajungea el acolo venea şi o minge centrată de pe partea dreaptă. Şi Iulian a făcut ce e plătit să facă, trimiţând balonul în aţe.

Atunci a revăzut cu ochii minţii ziua de 29 martie 2003, când Tata Puiu i-a zis “Azi joci fundaş stânga”. Gazonul era de fapt nisip, adversarul era Danemarca şi mingea a ricoşat din Iulian ca din colţul mesei. Scorul final a fost 5-2 pentru ei. Şi muulţi critici au răsărit ca ciupercile după ploaie pe capul bietului băiat. Dar azi! Azi el a dat cu piciorul decisiv (de mai multe ori, cum avea să reiasă ulterior) şi a căştigat campionatul Elveţiei. Le-a zis criticilor săi ” _|_ “.

'Cu piciorul! Şi cupa şi pe ăia din spate!' pare să zică el.

Arbitrul a fluierat finalul meciului şi Zurich era campioană. Ciocolata se acrise în Basel. Suporterii gazdelor nu au mai suportat umilinţa şi au năvălit pe gazon cu sutele, alergându-i pe jucătorii proaspătei campioane. Nu pentru a-i felicita.

Supărat că un regiment de suporteri frustraţi încercau să îi strice clipa de glorie şi temându-se pe bună dreptate pentru integritatea sa corporală, Iulian a lovit din nou decisiv cu piciorul. De mai multe ori. De fapt, se poate spune cu uşurinţă că a împărţit darnic picioare, în dreapta şi în stânga, cosind printre ultraşi cu crosa.

Mai jos puteţi viziona faze din acel meci. Din păcate rezumatul nu include şi bătaia apres les match.

Am văzut joc haotic şi în gol, am văzut 4 jucători băgaţi titulari şi încă unul pe parcursul meciului după ce toţi 5 abia veniseră în urmă cu o săptămână la echipă. Am văzut ceasurile nepreţuite, fiecare cu povestea lor, fiecare mai interesant decât Ilie antrenorul.

"Deci ceasul asta..."

Poate sunt rău. Am văzut totuşi şi ceva subordonare. L-am văzut pe Ilie subordonat de patron („dacă (nume de patron oier jegos de nemenţionat pe acest blog) vrea să desfiinţăm echipa a doua, e ok, nu mă interesează”. Sau „dacă (numele aceluiaşi jeg) laudă sau ceartă jucătorii în presă e ok, ei s-au obişnuit şi nu îi afectează”.) Când a venit vorba de suporteri, Ilie Vijelie a fost mult mai brav, ieşind la atac şi reproşându-le acestora că nu ar trebui să fie nemulţumiţi. Ce să-i faci, nu toţi au galerie de artă şi restaurant şi poate pun mai mult suflet în susţinerea echipei decât pune Ilie în pregătirea meciurilor.

Steaua joacă diseară pe Anfield cu Liverpool. Poate că prin talentul individual al jucătorilor sau prin noroc va scoate un rezultat pozitiv. În orice caz, nu prin priceperea lui Ilie. Nimeni nu schimbă ca antrenor mai mult de 10 echipe în mai puţin de 10 ani fără motiv.

„Acolo e poarta, desculților”

Auzi da ție îți vor ieși în fiecare zi biletele?

Așa s-a încheiat ziua 2, cu un egal spectaculos și cu 2 bilete bune. Azi vom fi mai îndrăzneți și vom pune 3.

Statistica zilei de ieri?

Profit : 40 lei

Diferență în creștere profit față de ziua 1: 39,15 lei

Beri consumate: greu de zis

Primul meci al zilei se anunță unul anost, între două echipe neinteresante. Unii cred că un meci atât de echilibrat ar trebui să fie și spectaculos, dar când jucătorii sunt atât de limitați tehnic, nu mă aștept la splendoare în iarbă. Prevăd o partidă cu multe pase greșite, multe stângăcii și în general mult fotbal prost.

Nu am cum să îi privesc cu ochi favorabili pe sloveni după ce au intrat în istorie ca cea mai slabă echipă care ne-a ținut departe de un Mondial, concomitent cu (ne)priceperea de antrenor a lui Hagi, și cum pariurile aici le pun în egală măsură cu capul și în funcție de preferințe personale, o să presupun că Slovenia va pierde sau va reuși cel mult un egal. Dar aș prefera să piardă.

Și iată că meciul pe care nimeni nu dorește să il vadă începe. Nici o echipă nu pare în stare să lege mai mult de câteva pase consecutive. Cei 22 de jucători par pescuiți din alt sport și puși împotriva voinței lor pe un teren de fotbal. „Hai, jucați-vă o oră jumătate cu balonul ăsta rotund!” Hm?

Serbia – Ghana va fi alt fel de afacere. Mă aștept ca sârbii să iasă triumfători din acest duel, deși ghanezii nu sunt o echipă deloc slabă, chiar și fără Essien. Ghana, finalistă a ultimei ediții a Cupei Africii, are o echipă puternică din punct de vedere fizic, cu câțiva jucători cunoscuți publicului larg și cu multe implanturi de la echipa de tineret a Ghanei.  Dar dacă echipa lui Antic se va ridica măcar la nivelul atins în preliminarii, Serbia va face un turneu mare.

Un jucător sloven tocmai a primit o minge în cap. Este trecut de minutul 30 și deocamdată este momentul cel mai palpitant al partidei.  Fără o alimentare continuă cu bere, acest chin ar fi de nesuportat. Cu bere, aștept aproape răbdător un gol algerian norocos.

Jucător australian de fotbal

Germania va bate Australia. Nemții au un lot tânăr, mai talentat ca în 2002 și 2006, mai talentat decât au avut de mult timp. The Socceroos, cum sunt  alintați jucătorii echipei naționale de fotbal de la Antipozi, se vor lupta și cu puțină șansă ar putea smulge un egal. Motiv pentru care există un bilet ce conține și această variantă. Apropo de Socceroos, cam fiecare echipă națională a Australiei are câte o poreclă oficială: Jucătorii de fotbal de tineret sunt Joeys, echipa de rugby = The Wallabies, echipa de fotbal fete = The Matildas șamd.  Sună puțin mai bine decât „tricolorii” în sus, „tricolorii” în jos.

Arbitrul are milă de noi și fluieră pauza. Algerieni și sloveni fug bucuroși la vestiare. Li se pare că se pricep cât de cât la fotbal, atât că acel balon rotund îi cam încurcă.

Bilete puse azi:

Bilet 1 (biletul sigur):

Algeria – Slovenia            1X

Serbia – Ghana                 1

Germania – Australia      1

Biletul 2 (biletul „Australienii viteji”):

Algeria – Slovenia            1

Serbia – Ghana                 1

Germania – Australia      X

Biletul 3(biletul „Australienii mai puțin viteji”):

Algeria – Slovenia            1

Serbia – Ghana                 1

Germania – Australia      1

5 lei pe fiecare

Cum am presupus, Domenech e un antrenor slab care nu știe să descuie echipe care se apără atent, cum a fost Uruguayul, cum am fost pînă și noi în ultimele 3 întâlniri cu francezii. Bilanțul zilei de ieri? 2 bilete pariate, 10 lei cheltuiți, 10,85 lei câștigați. Suntem pe plus!! Azi reinvestim banii în speranța unui profit mai mare de 85 bani.

Am început ziua prost și din lene nu am ajuns la casa de pariuri la timp pentru a pune un bilet care să includă și primul meci al zilei, Grecia – Coreea de Sud. Aș fi pariat pe asiatici. Sigur, zic asta la 1-0 , gol marcat de PacPacGol în minutul 5, dar îi văd pe coreeni ca pe o echipă incomodă. Care mai dau și gol. Iar grecii, cam de când au trecut la politeism la un singur Dumnezeu, nu prea mai fac bine nimic, cu excepția unui accident urât la Euro 2004, în care toată echipa a jucat foarte prost și Charisteas a avut bulan maxim, ispravă pentru care întreaga suflare fotbalistică mondială îi urăste.

Auzi da tu ești microbist sau cum?

Pandelis Mapetanos. Speranța unei națiuni în derivă.

Și oricum în Grecia e haos momentan. Și acolo se protestează pe bune, nu ca la noi, cu mici și bere și cerebel. Cam greu să se concentreze Charisteas să dea gol când țara e aproape de colaps. Meciul curge fără evenimente notabile, ne apropiem de pauză și elenii nu joacă nimic. Singura lor șansă e să intre Căpitanos și sa dea un gol cuspatele. Arbitrul fluieră, e pauză. Slavă domnului.

Altă reclamă penibilă. Conform Coca Cola (mai mult coca, mai puțin cola), Roger Milla are la îndemână o sticlă de Cola rece ca gheața de fiecare dată când e fericit. Băăă în Africa e sărăcie lucie, ăia n-au nici apă. În Mali mai mult de 70% din populație câștigă sub un dolar pe zi. Nu bea nimeni cola coaie.

(Asta cu Mali o știu dintr-un joc, de la rubrica „știați că”)

A început și repriza a doua și se făcu 2-0. Șansele să intre Pantelis se măresc văzând cu ochii. Nici nu am terminat bine propoziția și iată că inevitabilul se produce. Kapetanos Mapetanos e în teren.
După câteva minute, își arată calitățile trimițând o pasă bună mult peste poartă din 12 metri. Alte evenimente notabile nu se mai întâmplă și meciul se termină trist pentru greci.

”Arg. Nu tu mi-ai luat cocaina”, spune Maradona

Buuun, urmează meciurile cu interes pentru pariorul din mine. Argentina nu are cum să se împiedice în fața Nigeriei, oricât de prost antrenor ar fi Maradona. E la fel de prost ca Domenech, dar spre deosebire de francez are o echipă care cam joacă singură. Messi, Higuain, Tevez, Di Maria sunt jucători sclipitori care se descurcă și fără prea multe instrucțiuni. Iar Anglia nu va bate SUA pentru că e primul meci și în primele meciuri din grupe echipele se deschid puțin. Americanii se vor apăra bine și vor da măcar un gol. Eventual două.

Pariuri puse:
Bilet 1:
Argentina – Nigeria 1
Anglia – SUA X2
Am pariat: 10 lei

Bilet 2:
Coreea de Sud – Grecia 1 (nu a mai intrat pe biletul propriu-zis pentru că meciul tocmai începea)
Argentina – Nigeria 1
Anglia – SUA X
Am pariat: 5 lei

Tutu. Un om fericit. Până în minutul 79.

Mare lucru acest Campionat Mondial. E ca un fel de concediu în care te duci totuși la muncă. Productivitatea în timpul turneului scade drastic, mai mult dacă țara ta se califică, mai puțin dacă nu. În pauză Chivu și Lobonț au apărut într-o reclamă pentru o bere proastă, ca să îmi aducă parcă aminte că la noi productivitatea scade mai puțin.

De la golul africanilor mai mult am băut decât am scris. Campionatul Mondial este concomitent un campionat de îngurgitat bere fără limite. E minutul 79 și Rafa Marquez tocmai a egalat pentru Mexic.  Asta după ce mai devreme un jucător african desculț din punct de vedere al aptitudinilor fotbalistice a ratat din 6 metri.

Mexicul pare că se prăvălește acum spre careul lui Khune, portarul Africii de Sud, dorind să își adjudece toate cele trei puncte și să îmi strice mie ambele bilete. Comentatorul menționează că unul din jucători este legitimat la „orlando pirătz” (Orlando Pirates, adică) și urechile mele rămân iremediabil zgâriate.

Jucător din Africa de Sud. Desculț.

Dacă aș înjura în aceste reportaje, aș scrie ”futu-ți morții mă-tii!!”. Alt desculț african pe nume Mphela a dat în bară din 5 metri puțin lateral stânga și m-a enervat definitiv. Îmi pare rău pentru Mandela, Tutu, și toți ceilalți băieți veseli de acolo, dar mai mult de un punct nu fac Bafana ăstia. Bine, Mandela nu e tocmai vesel acum, având în vedere că ieri i-a murit o strănepoată care se întorcea spre casă după concertul de deschidere. Zile vin, zile trec, oameni mor. Să vină Franța – Uruguay.

Status bilete pariuri:

Bilet 1 (biletul aventuros):

Africa de Sud – Mexic 1

Uruguay – Franța 1

Am pariat: 5 lei

Am câștigat: pula

Bilet 2 (biletul sigur):

Africa de Sud – Mexic 1X

Uruguay – Franța 1X

Am pariat: 5 lei

Am câștigat: rămâne de văzut

Da, știu, nu am încredere că Franța poate să bată Uruguayul. Domenech e un antrenor prea slab pentru un lot atât de bun. În 2 ore voi afla dacă logica mea stă în picioare sau dacă sunt doar un parior dement.

Aceasta e fabuloasa concluzie cu iz de blestem sau viceversa pe care domnul Mohamed Abu Baker a binevoit sa o impărtășească cu nefericiții telespectatori ai unui post realmente prost, este vorba de sport.ro, în timpul transmisiunii meciului execrabil dintre Al Wahdah si Al Hilal.

Odată cu trecerea la clubul saudit Al Hilal a jucătorului român Mirel Rădoi (cunoscut publicului larg datorită cimiliturii nepieritoare “Peste Olt trecuRă doi – Câți trecură peste Olt?”), postul mai sus amintit a decis sa transmită o abundență de meciuri din fotbalul arab, pentru ca întreg poporul să poată fi la curent cu isprăvile printre beduini ale domnului Rădoi.

Cu aceeași ocazie și constatând probabil faptul că nici unul dintre angajații săi nu are habar de sport in general, fotbal in special, de arabi nemaiputând fi vorba, canalul aparținand trustului MediaPro l-a racolat, în calitate de fin cunoscător al fenomenului, pe medicul Mohamed Abu-Baker. Regretabil, în afara pronunției corecte a numelor arabesti precum si a etichetarii la obiect a spectacolului din teren drept un meci jalnic, domnul doctor a eșuat lamentabil în misiunea sa de a oferi un comentariu de calitate, sau măcar un comentariu.

Din motive ascunse pentru autorul acestui text (probabil și pentru ca am ratat prima repriză a partidei), domnul Abu-Baker a folosit majoritatea timpului de emisie alocat pentru a trimite săgeți către fostul antrenor român al formației Al Hilal, Cosmin Olăroiu, pentru a-și etala cunoștințele in domeniul tratării varicelor și pentru a bate câmpii despre orice de la rostul cămilelor („kamilla poate să fie mancata, poate să fie de curse sau cu scop turistic”) la simpozioanele de pe întreg mapamondul unde a fost prezent domnul doctor, la mămăliga fabuloasa mâncată cu o zi în urmă la „tanti Nuți” in „Galați unde plouă cu cârnați”.

“Regele varicelor” a ținut mortiș să menționeze de mai multe ori pe durata transmisiei că un posibil caz de varice pentru orice sportiv ar putea avea consecințe grave. Mai ales dacă ar fi vorba de domnul Olaroiu. „Ajungi tu la mânul meu” părea sa spună arabul cu româna sa stâlcită.

În speranța că apariția domnului doctor nu a fost una singulară, vă invit să urmăriți un meci al echipei Al Hilal pe sport.ro. Distracția este garantată.

Sper de asemenea ca în cel mai scurt timp să vedem la lucru și alți iluștri jucători români plecați prin campionate neaccesibile telespectatorului de rând, de preferință împreună cu comentariul specializat al vreunui măcelar cecen stabilit in București sau al unui posesor sud-coreean de stand în Europa. Europa din același București, evident