Lui Iulian Filipescu nu i se zice Tăndală degeaba. I se spune aşa în primul rând pentru că seamănă cu Tândală. Mai departe, lasă impresia că ar putea reacţiona aşa cum te-ai aştepta să reacţioneze Tândală. Că ar vorbi ca el. Că ar gândi ca el.
Dar ce mulţi poate nu ştiu e că Iulian a avut parte de câteva momente fabuloase de-a lungul carierei, iar la apusul ei şi-a trăit chiar şi clipa de glorie, pe când evolua în 2006 în Elvetia.
Iulian Felipe Tândală Filipescu
Se făcea că era ultima etapă a campionatului elveţian. Fc Basel era pe locul 1, la trei puncte in faţa echipei FC Zurich, iar sorţii programaseră meciul FC Basel – FC Zurich exact in această ultimă etapă fatidică. Decisiv, deci.
Doar o victorie putea trimite titlul spre Zurich, echipa cu golaverajul superior, dar favorita certă era echipa din Basel. Meciul a curs fără incidente până în minutul 30, când s-a intamplat ceva neprevazut. Ceva ce Inelul nu intentionase. Zurich a deschis scorul prin unul din jucatorii care jucau atunci la Zurich.
Haos. Delir. În Zurich, elveţieni în extaz aruncau cu ciocolată şi ceasuri în aer. În Basel, dădeau cu ele de pământ. În acel moment, Basel trecea pe locul 2, iar campioana era Zurich.
Meciul a continuat într-o notă fotbalistică. Ambele echipe atacau pe rând. A fost un du-te vino continuu fără momente notabile până prin minutul 70 când un jucător de la Basel a decis să întoarcă soarta partidei şi a marcat, modificând scorul înscris pe tabelă: 1-1! Campionatul revenea la Basel, zurichienii îşi ascuţeau cuţitele iar cei din Basel deja selectau domniţele care urmau să facă baie goale în ciocolată fierbinte.
În acest moment intră în scenă eroul nostru. Iulian, băiat de Slatina, fundaş de meserie, legitimat la FC Zurich, începe să urce. Şi urcă, şi urcă greu de parcă ar fi escaladat Mont Blancul, până când în minutul 92,45 ajunge finalmente în careul adversarilor. Şi tocmai pe când ajungea el acolo venea şi o minge centrată de pe partea dreaptă. Şi Iulian a făcut ce e plătit să facă, trimiţând balonul în aţe.
Atunci a revăzut cu ochii minţii ziua de 29 martie 2003, când Tata Puiu i-a zis “Azi joci fundaş stânga”. Gazonul era de fapt nisip, adversarul era Danemarca şi mingea a ricoşat din Iulian ca din colţul mesei. Scorul final a fost 5-2 pentru ei. Şi muulţi critici au răsărit ca ciupercile după ploaie pe capul bietului băiat. Dar azi! Azi el a dat cu piciorul decisiv (de mai multe ori, cum avea să reiasă ulterior) şi a căştigat campionatul Elveţiei. Le-a zis criticilor săi ” _|_ “.
'Cu piciorul! Şi cupa şi pe ăia din spate!' pare să zică el.
Arbitrul a fluierat finalul meciului şi Zurich era campioană. Ciocolata se acrise în Basel. Suporterii gazdelor nu au mai suportat umilinţa şi au năvălit pe gazon cu sutele, alergându-i pe jucătorii proaspătei campioane. Nu pentru a-i felicita.
Supărat că un regiment de suporteri frustraţi încercau să îi strice clipa de glorie şi temându-se pe bună dreptate pentru integritatea sa corporală, Iulian a lovit din nou decisiv cu piciorul. De mai multe ori. De fapt, se poate spune cu uşurinţă că a împărţit darnic picioare, în dreapta şi în stânga, cosind printre ultraşi cu crosa.
Mai jos puteţi viziona faze din acel meci. Din păcate rezumatul nu include şi bătaia apres les match.
