Pendejos

La rugamintile fanilor care nu-mi dau pace s-a luat decizia sa fac eu recenzia ultimei zile de festival ca si-asa scriu din an in Pasti si se ia lumea de mine.

Dar am idei, ba!

Asa.
Pai se facea ca era duminica dimineata si eu inca ma taraiam doborata de lene dupa o sambata plina de evenimente si de copane de pui. Pana cand mi-am amintit ca e zi de festival si urma sa-l vad pe bunaciune ala cantand live . Asa ca l-am luat pe Ste faan de o toarta si hai!
Pe la ora 1 cand am ajuns noi festivalul se prezenta astfel: 3 roacheri beti dormitand in soare, 3 fete de la LM care faceau galerie la Directia 5, Directia 5 care multumea publicului cavenise sa ii asculte (adica celor 3 fete de la LM) eu, Ste faaan, aia de la Coma carora nu prea le era clar ce se intampla..si cam atat. Ceea ce era bine dat fiind ca nu aveam parte de cozi la bere.
Dupa ce au lalait aia in treaba lor au venit pe scena niste baieti care se numeau, surpriza, “Niste Baieti”: ceva melodii traditionale cantate punk, cam ceea ce au facut ZOB pe primul lor album daca mai tine minte cineva “Parodisiac”. In fine mi-au placut baetii ca erau coioshi asa, “cu atitudine” si surprinzator incepuse sa se adune si lume (chiar nu-mi dau seama unde naiba se ascunsesera pana atunci). Atat de mult mi-au placut niste baieti astia ca la un moment in toiul zbatuielii mi-a venit sa arunc cu berea in Ste faaan, sa fim punk asea numa ca m-am gandit ca poate ma ia garda pe sus ca deranjez ordinea. Si nu dadea bine la CV.
Plus ca poate se supara Ste faan pe mine ca fac glume d-astea.
In fineee.Ar mai fi de mentionat ca baiatul vocal de la baietii aia de pe scena a trebuit sa se intrerupa de cateva ori pt ca putzea microfonul a scuipat si i se facea rau. Imi parea rau de el dar mi se parea extrem de amuzant in acelasi timp: punk nene dar sa fie microfonul curat.
Dupa baieti au intrat Coma care au cantat 3 piese dintre care la doua lui Catalin nu i-a mers microfonul. Noi ne-am facut insa datoria si ne-am bestializat pe acolo ceea ce au remarcat si ei ca dup-aia au venit la noi sa stranga mana lui Ste faan sa ne zica multumesc etc etc.
Da , ma, cu placere.

Intre timp soarele ardea si pe noi ne prajea. Smf in organizarea lor ca nu aveai nici un pic de apa pe nicari numa juma de litru la 40 de mii, ma mir ca nu am crapat pe acolo.
Cu toata apa aia in jurul vostru o tasnitoare n-ati fost in stare sa puneti.

Dupa Coma mi s-a cam taiat filmul ca au fost AB4 care mie nu-mi plac neam, desi suna bine live ma scot din minti pentru ca au piese in engleza si o ard metrosexual. (Lheeo imi pare rau stiu ca tu esti fan ). La sfarsit era cu din alea cu aruncat bete in public , sesiune de autografe etc.
Gau auai. Apoi alte trupe de la noi, blabla, niste austrieci lalaiti blabla si dup-aia a venit Nick Oliveri (& the Mondo Generator).Asta era un bad ass motha fucka ras in cap si cu niste tatuaje naspa pe el care urla incontinuu.Nu am inteles care era problema lui dar omul devenea de-a dreptul isteric (hooo maaaa). A avut o singura piesa misto evident ca n-as mai reusi sa o recunosc acum dar e bine de stiut ca totusi..exista. Blabla.

Si gata cu tampeniile. Ill Ninoooooooo. 6 rastamani pe care nu prea dadeai doi lei dar meaaama ce-au rupt.. Foarte tare concertul si calcare in picioare. Faza dragutza a fost ca io stateam linistita in mijloc gandindu-ma ca, da , e posibil sa iasa pogo. Si cand a inceput m-am trezit nu numai ca a iesit pogo dar ca s-au format chiar doua pit-uri una in stanga una in dreapta si io intre ele. M-au protejat baietii cat au putut am mai dau si eu coate si am zis hai ca ma duc mai in fata. Totu bine frumos pana cand si in fatza s-a format o a treia gaura care tindea vertiginos sa se uneasca cu celelate doua.
Pana-aci. I-am lasat pe baieti sa se bestializeze intre ei si m-am dus sa ma bestializez si eu in sectorul gagici. Unde a fost foarte bine a iesit putina mosheala dar finutz asa ca intre domnisoare , plus ca la sfarsit am prins batzul.
BATZUL.

M-am batut cu o chelioasa pe el, but I WON! Va las sa il atingeti cu numai 5 lei.

Am urmarit The Cult alaturi de Artanu si alti 50 de tatici ai muzicii rock romanesti ceea ce m-a facut sa cred ca si The Cult astia sunt tot niste tatici. Tatici nu prea erau mai degraba tatai. Toti vopsiti blond platinat cantand (imi pare rau) o muzica destul de obosita si facand (din nou imi pare rau) niste glume detsul de penibile. M-am intristat oarecum la gandul ca nu toata lumea e Rolling Stones sa faca show si dupa o mie de ani si cred ca e destul de nasol pentru o trupa ca The Cult sa ajunga sa cante la un amarat de festival in deschidere la niste putzoi americani care au jumatate din varsta lor.
Mda.

Incubus au intrat cu bunaciune ala in frunte, care de fapt nu e chiar bunaciune, e cam metrosexual el asa plus ca isi mai ia si niste pozitii de Adonis ca sa-i faca fomeile poze de-ti vine sa-i zici sa se duca naibii acasa. In schimb canta de rupe, chiar nu ma asteptam sa sune asa de bine, dau oricand un cd Incubus pentru o inregistrare live , foarte tare. Frate. Din pacate baietii o ardeau vedete, comunicarea cu publicul la pamant iar la bis s-au lasat asteptati de incepuse lumea sa plece acasa.
Mda. Si totusi maaaamaaa cum sunaaaaaa.

Pai cam atat de la CokeLive. Aveti legatura la B’estival.

Bai nene tare. Prea tare.

Nici nu stiu cu ce sa incep. Cred ca o iau cu inceputul… ca sa vezi…

La intrare, o perchezitie lejereanu facuta de niste Politisti Locali (asa scria pe ei, nu stiu cum vine asta…) si un anunt, ma rog doo, unu verbal (primu’) si unu pe garduri (al 2lea) – 1.Cine intra nu mai iese, daca iese mai intra maine. 2.Beti apa, nu consumati droguri. ) Cum plm sa scrii bai nene asa ceva pe garduri??? Plus ca mi s-a parut o mare tampenie asta cu iesitu’. Si aia cu drogurile.
Alta idiotenie – iti luau brichetele la intrare. Ii intreb de ce, nu ca as fi avut eu bricheta dar sunt mai curios din fire si mi se raspunde: “Pentru ca pot fi aruncate in alte persoane.” Ma gandesc ca poate stiu ei ceva si o las asa numa’ ca dupa ce intru vad cum organizatorii pavasera pamantul cu pietre… Cum dreacu’ sa iti ia bricheta si inauntru sa-ti puna la dispozitie pietre de toate marimile, pentru orice tinta sau pentru orice manuta criminala? Plus ca iti mai dadea si idea ca poti sa arunci cu ceva in cineva in cazul in care tu nu venisei cu ea de acasa. Si oricum dupa ce intrai puteai sa-ti cumperi bircheta de la standuri. Un fel de plm… Brichetele confiscate le aruncau intr-o cutie in care mai erau curele d’alea de punker cu tinte, spray-uri si brelocuri care pareau prea mari pentru mintea prea mica ale Politiei Locale (???).

Am intrat si pe tarm era o scena mai mica cu o trupa cu un solist de culoare care se agita in fata a vreo 7 copii adunati in fata scenei – i-am salutat cu deja traditionalul “ma ce plm!?” si am mers mai departe…

Ajung la al doilea filtru efectuat de unii de la firma de securitate – toti unu si unu! Baietii aveau fiecare cel putin doi metrii! Iar eu la cei 170cm ai mei ma uitam la ei ca gandacelul la copilul chitros care l-a strans in pumnul lui mai pe la mijlocu’ poeziei. Aceasi perchezitie sumara spre norocul meu pt ca riscam sa raman fara Rollmate-ul plasat strategic in portofel.

Si ajung pe insula, aproape gol, nu foarte dar aproape. Bine, nu foarte gol. Ok-ish asa… Ma rog. Toate bauturile erau la patrujdemii in afara de Burn si inca ceva – rezonabil zic eu care sunt salariat. Am mai primit niste chibrite si un prezervativ si programul CokeLive.

Pe scena i-am gasit pe Zob, foarte tari baetii. Apoi a urmat Iris. Iris care mi-a lasat un oarecare gust amar. Au avut o prestatie impecabila dar nu am putut trece peste felul in care boala lui Cristi Minculescu isi face simtita prezenta. M-am intristat insa mi-a placut mult de tot cum au cantat. Backyard Babies… suedezii care nu au fost neaparat pe gustul meu, s-au miscat destul de bine pe scena si chiar sa-i faca pe romanasi sa ridice mainile and shit…

The Rasmus – delir taticule!!! Toate fetele emo si o bunica cocotata pe un gard cantau impreuna cu baiatul cu pene pe cap care o ardea cam gay asa putin prin miscarile lui lascive… Tot The Rasmus este momentul cand a inceput lumea sa vina serios la festival. Aici mi-ar fi placut sa estimez cam cati oameni au fost cum fac unii da’ nu stiu bai nene sa fac asta. Plm erau multi si gata. Cred ca a fost la un moment dat si DJ Seb. Adica dupa Rasmus s-au stins luminile au bagat repede niste Nightwish si dupa a intrat niste muzica d’aia de Krystal cred, nu prea ma pricep si nici nu am fost eu in Krystal, dar am zis eu asa ca sa nu zic ca era muzica house. Si cam asta cred io ca a fost momentul Dj Seb ?

Si a inceput The Prodigy!!! Toata lumea a fost luata oarecum pe neasteptate, fara nici o prezentare au intrat pe scena si au inceput sa arunce in aer insula spanac care se pare nu fusese destul de incinsa de caldura de pe timpul zilei, acum parca Iadul s-a decis sa scoata capul la suprafata sa vada ce cacaturi invartim. A fost prea tare – unu la mana prestatia lor exploziva si doi la picior joaca dintre ursuletii din public… Ursuletii aia de ii vedeti pe la concertele din Suburbia, Fire, B52 etc. aia care va perchezitioneaza si care va pun stampilute pe manute si care de obicei intra pe o parte pe usile vietii. Ursuletii care au pornint o moshareala cum n-am mai vazut pana acum. Breathe, Firestarter, Voodoo People, Spitfire etc etc pur si simplu m-au aruncat in moshareala fara sa mai tin cont de faptul ca ala cu care ma imping are putin mai multe kile decat mine. Vreo 150 asa. Si nu era vorba doar de mine ci si de alti baieti mai subtirei si fete care se pierdeau in acest dans aparent violent dar bine organizat intaratat de Maxim si Flint care emanau o energie imensa de pe scena. S-a terminat prea repede. A fost genial. Nu m-a mai interesat cine urca pe scena dupa. Nu aveau cum sa egaleze Vanilla Ice sau Tom Novy ce fusese mai devreme. Am plecat la munca mai mult decat multumit pentru ceea ce s-a intamplat la CokeLive (da sunt la munca, de acolo scriu si e ora 5.00AM in slbzi…).

Daca aveti poze de la festival si binevoiti sa le impartiti avem adresa de mail – e mai sus undeva si in stanga, sau sa bage un link la chibzuieli mai jos in caz ca sunt uploadate pe undeva.

Maine ma duc iar. Plec direct de la munca, ma duc sa ma bestializez pe Directia 5. Plus ca e o zi mare pt ca reusesc sa o scot din casa pe nimeni alta decat Prajiturainurecheamea, dar asta e o alta poveste

Prea tare azi.

“Festivalul de muzică de pe lacul Morii transformă insula din mijlocul apei într-o fortăreaţă păzită din adâncuri, din aer şi de pe uscat.”

“Cei peste 5.000 de spectatori aşteptaţi în acest weekend la un concert maraton, vor fi monitorizaţi de scafandri, de jandarmi, dar şi de ofiţerii de la Crimă organizată.”

“Autorităţile se tem că tinerii vor confunda mirajul muzicii cu cel al drogurilor.”

Inainte de a continua sa dam una bucata click aici.

Reporter ProTV: “In caz de inec, o echipa de salvare poate ajunge la persoana care are probleme in maxim 7 secunde.”
Eu: …ca sa ce? S-a inecat pt ce se grabesc?

Scafandrul Spanac: “Combinatia alcool-apa este foarte periculoasa.”
Eu: Da, stiam ca dupa o noapte imbibata in alcool apa este foarte periculoasa dimineata – aceasta tinde sa aduca la viata o pereche de piticuti care aplica fiecare lovituri repetate cu genunchiul in fiecare tampla de pe dinauntru timp de cca. 8 ore.

Reporter ProTV: “Jandarmii ii avertizeaza pe rockeri ca vor fi cu ochii pe ei.”
Eu: Era sa zic ceva urat aici – ma rezum la “muie”.

Sunt curios cat de normal va decurge acest festival avand in vedere taranii care fac parte din jandarmeria romana.

A.C.A.B.
Mersi.

Lucas si Emap
Sambata 9 iunie
The Web Club
old school/funk/disco
www.thewebclub.ro

share ppl share

A venit si caldurilii si vara si murim de cald si ce-mi mai place

Poate am facut insolatie si nu mai stiu sa apreciez frumosul dar din ce am citit din postul de mai jos si din ce am vazut pe iutub am tras urmatoarea concluzie: ne ducem dreacu’ ba!

Nu am vazut Eurovision 2007

baaaa da’ futu-va castigatoarea aia urata!
uite comentarii pe iutbub

“nice song realy but she look like pig”

“si din Romania de asemenea ne bagam pula-n cur la voi ”

“Yo creo que es un tio eunuco.” (eu cred ca e un eunuc)

)))))

Nu pot sa nu observ coregrafia care pur si simplu m-a dat pe spate, este geniala, priviti doar cum ele, pline de empatie, silicoane si alte boli din copilarie, pun mana pe ea, aceasta Robbie Williams a Serbiei cu papionul desfacut si o lasa sa se plimbe printre ele aducandu-mi in cap imaginea ratustei cea urata care se plimba printre suratele sale din alta specie… sau poate de pe alta planeta in cazul de fata. Din pacate ea nu va ajunge ca in poveste sa le intreaca in frumusete ci doar in greutate, numar de riduri si mustata.

Si mai e si lesbiana – condoleante tuturor femeilor de pe planeta si tin sa precizez ca ma bucur ca nu are ganduri “d’alea” cu barbati. Si cred ca i s-a sculat cand au pupat-o toate fetele alea la sfarsitul clipului….

De ce sunt asa pornit impotriva acestui grasut? Pentru ca a acceptat sa isi reprezinte tara cantand o melodie plagiata.

Melodia originala:

Cantata acum 3 ani la un concurs in Albania unde a si castigat locul intai. Naspa, nu? Un ziar, caruia nu o sa-i pronunt numele ca ziceau ca ducem sida peste ei in tara lor de cacat, a scris despre asta si a mai facut un si clipulet care il puteti urmari aicisilea.

Poate la anu’ il trimitem si noi pe Naomi…

Va pupa tata… tata, nu eu.

Ah si ascultati frate “Sunchase – Remember me Pendulum Remix” geniala!

Sambata seara unii oameni ies si beau POP prin locuri de pierzanie, alti oameni vomita si se uita la Eurovision.
Pai ce drac’ sa fac? Daca nu ma puteam ridica din pat decat cu ceiutz si folii intregi de pilule am ajuns si la asta.
Bai si chiar a fost interesant. Asemenea freak show nu am mai vazut de mult.

Deci.

Participantii au fost , in ordinea numarului de pe tricou, urmatorii: o amarata cu vocea tremuranda acompaniata de 5 babalaci betivi, unii imbracati in roz asortat cu aripi de inger (for real) avand impresia ca sunt foarte amuzanti (idiots), altii cu aspect de reclama din anii ’60 la British Airways, o plictisitoare, 5 homosexuali imbracati in alb avand pretentia de boyband, un fel de Frank Sinatra cantand in germana ( limba aia se potriveste cu jazz-ul ca pinguinii cu baletul), un travestit emo cu pene si melodie rock’n roll, o Tarja Turunen in mizerie cantand o imitatie de Evanesence, 6 tenori (foarte prosti probabil daca au ajuns sa cante aici), o soprana la fel de proasta probabil ( purtand ochiul lui Sauron in palma ), o alta plictisitoare, 5 distrusi cantand fals in mai multe limbi (da, ati ghicit, aia erau ai nostrii), o isterica in sevraj imbracat in rochie de seara sustinuta de 4 dansatori in costume populare (??), o a treia plictisitoare, o a patra plictisitoare (dar bunutza asa ar fi zis ei, baietii), una care mi-a oarecum placut dar nu pot sa recunosc asta public ca ma fac de ras si mai e si unguroaica, un Cotabitza june prim dar cu un dansator bun rrrrrrrrraaau, un arab crispat (pe care l-au prostit altii ca e grec) incercand sa fie Ricky Martin, unii care se aruncau pe pereti(la propriu), o pitica tzipatoare cu un Bon Jovi batand in butoaie, un Tarkan shikidim numa ca mai negru si mai libidinos, 3 pustoaice bune, perverse si rusoaice pe deasupra (ce vrei mai mult?), un travestit imbracat in exstraterestru ciupind dansatorii lui nazisti de cur ( my alltime favourite) si, marea castigatoare, o a sasea (cred) plictisitoare cu aspect de barbat dintr-un cuplu lesbi.

Foarte tare frate. Si daca nu ma credeti dati click pe cuvantul “travestit”. Efect garantat.

Abea am ajuns acasa… mama, sunt inca transpirat si ma doare gatu’… dar nu ma deranjeaza durerea, daca stau bine sa ma gandesc parca e o durere placuta cand ma gandesc cum a fost… cat am putut sa cant… O asa explozie de energie nu am mai trait de mult timp… de mult prea mult timp…

Desi muzica imi este aproape ca aerul si asta e stilul cu care am pornit la drum, tot timpul a existat ceva care sa ma impiedice sa particip la astfel de evenimente… imi vine sa ma dau dreacu’ cand ma gandesc… ba eram prea mic, ba eram prea indragostit sa dau importanta, ba ma bazam pe nu stu cine sa-mi ia belete si belete se facea acel cineva… Nu stiu parca e un facut sa ratez evenimentele astea. Cat despre cei din seara aceasta credeam ca nu imi este scris sa-i vad vreodata live – la lansare s-a intarziat nepermis de mult inceperea show-ului si eu aveam tren spre Timisoara si am reusit sa stau doar la prima melodie dupa care m-am carat spre gara, in tara nu prea imi permiteam sa ma duc dupa ei din cauza cascavalului sau a timpului si aflam ca rupeau gura targului peste tot unde ajungeau, sau ultima unde se pare ca intervenit cineva sus-pus ca sa nu-i vad io – Protectia Mediului, daca va vine sa credeti! Nu au avut voie sa presteze pentru ca trupa canta prea tare si s-au suparat pensionarii ca nu poa’ sa doarma ca sa se trezeasca dis de dimineata sa o vada pe zana surprizelor in reluare, mortii ei de prefacuta! Dar in seara asta am zis “GATA! Ma duc!” m-am rugat putin de prajiturainurecheamea sa vina cu mine dar ea e prea batrana, deja are 25 de ani cu sot si copii acasa si nu se mai preteaza la asemenea iesiri – s-avem pardon! Si am zis ca-mi bag ceva in dreacu’ si ma duc singur!

Zis si facut – la 8 si un pic eram postat in Fire in fata scarilor care aveau sa ma coboare catre un infern extrem de primitor si cald. Dar pana la infern a trebuit sa astept ca muritorul de rand la coada pana se dadea drumu’ la lantul din caPU’ LA scari, timp in care mi-am permis sa analizez lumea prezenta acolo… cu o oarecare mirare am observat prea putini trecuti de 20 de ani, zic prea putini ca sa nu fiu drastic si sa zic ca nu erau deloc. Foarte multe freze, foarte multe tinte si pierce-uri peste tot. Domnisoare cu negru la ochi, lanturi la pantaloni si curele multe, intr-un cuvant – lume foarte misto, desi mici ca varsta. Foarte multe sticle de bere si foarte multe… dar vai! se da drumu’… ar fi bine sa intru si eu pentru ca vreau sa prind un loc in fata… Cu ajutorul lu’ Hefe am facut o cura de Rage Against the Machine, I needed that! Apropos de RATM, in spatele meu era un simpatic care in momentul in care a inceput Bombtrack omu’ foarte increzator ii zice tovarasului “Astia sunt Offspring dupa voce…” dupa ce i-am vazut cosurile de pe fata m-am hotarat sa-l iert, nu cred ca avea mai mult de 1 an sau doi cand era lansata melodia respectiva, prostutu’…

Baietii urca pe scena si impreuna cu o parte din public platesc un omagiu unei prietene care de cateva zile nu se mai afla printre noi, tot Fire-ul a cantat Aproape de voi, a fost un moment aparte, pe mine m-a miscat profund desi nu stiam despre cine este vorba, am cantat impreuna cu ei iar acei oameni mi-au castigat respectul…

“A trecut de-atunci mult prea mult…” a fost tonul si Fire-ul a explodat! Publicul a prins viata – toata lumea canta versurile, toata lumea facea pogo, toata lumea se impingea pe ritmurile melodiilor care desi au iesit abea de doua luni sunt opere deja consacrate in mintea noastra, a celor prezenti acolo. Energia trimisa spre mine era absorbita si trimisa inapoi spre scena – m-am trezit cantand, stiam aproape toate versurile, nu-mi venea sa cred, a fost genial! Au inceput tare si nu s-au oprit decat o ora mai tarziu, cred ca o ora – nu am simtit cand a trecut timpul, atat de perfect a fost… La sfarsit toti am cantat Povestea si cei de pe scena ne-au ascultat, alt moment si sentiment care este greu de descris… trebuia sa fiti acolo…

Celor care au lipsit li se ofera sansa pe 14 Februarie in Suburbia sa vada ce au pierdut aseara.

Pentru poze mergeti la link-ul asta: http://wasphk.hi5.com si faceti scroll jos pana la albums… sunt doar 128 de poze ca mi se terminase cardul… Daca le vrea cineva full-size, let me know si se rezolva.

V-am pupat!

PeSeu: tin sa-l salut pe shau’ care a dat cola din sticla lui la lumea din fata, inclusiv lui Catalin pe scena, in poze e cel cu caciula deschisa la culoare. Mare om, mare caracter!

Apocalipsa e aproape. Centrul Bucurestiului este impanzit cu noua svastika. Unde ieri erau luminite de craciun, acum e semnul diavolului. Pocaiti-va.

Acolo scrie ca vine dracu!

Hm. Cine spanac se apuca de scris luni de dimineata? Capul e inca la stadiul de sambata seara, inainte de momentul iesirii in oras, electrizat de placerea ce va urma. Corpul i-a luat-o inainte, e deja la munca si se gandeste cu groaza la momentul in care si capul il va fi prins din urma si va fi luat contactul cu ziua de luni, la fel cum un ou ar lua contact cu un zid. Zbang. Doar ca pana atunci va fi deja marti. In lumea reala.

Mi-am propus sa evit a mai folosi cuvantul ala de doua litere, care incepe cu N si se termina cu U. Pe de-o parte ar da o tenta mult mai pozitiva intregului spanac, adica insemnarii de fata, pe de alta parte ar fi un element cheie al conflictul meu mocnit cu MS Word. Vad, in mintea mea, coloana infinitului pe post de falus, impotriva functiei de auto-corectare din Word. ‘Partea a 3-a’, se aude timid de undeva. Falus!, spun eu la randul meu. Cracnirile sunt retezate rapid si nemilos, ca un morcov dus la taiere. Portdrapelul meu flutura un steag cu Rocco Siffredi. Totul se leaga.

Prostia oamenilor care lucreaza in firme mari este imensa. Cu cat e mai mare firma, cu atat gasesti mai multi prosti. Firma functioneaza, evident, pentru ca acesti oameni prosti sunt incredibil de perseverenti si muncitori. Si prosti.

Si unii din oamenii ASTIA prosti vor fi oameni din AIA prosti care vor flutura stegulete cu Ferestre 95,(caci asta le este nivelul, intelectual sau altfel) cand Bil Portzi, Usitze si Portaluri spre Iad se va plimba cu papamobilul prin centrul capitalei, facand cu mana sutelor de mii de fanatici care cred ca salvarea vine la pachet, intr-un sistem de operare cu licenta descarcata sub forma de fisier Windows Vista keygen.txt. De pe DC++. Torentele sunt doar pentru filme porno. Cu cai si caini. Basescu and Gheitz. Weendoz meichin Romania a better pleis.

Ceea ce e mai mult decat pot spune despre club A, pentru ca aia se duc dracului. Fara sa se uite inapoi. Pentru ca daca se vor uita inapoi, se vor impietri.

Club A. Clubul Arhitecturii. Acolo unde niste baieti onesti au vrut sa organizeze, intr-o duminica oarecare, un parastas pentru nasul muzicii funk, Ion Maro, James Brown. Cu intentia onesta de a permite accesul doar arhitecturistilor, urbanistilor (adica fratii mai mici ai arhitecturistilor, care se ocupa cu schite de boscheti) si in general detinatorilor de carnet de student al Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu. Plus invitati speciali, vedete autohtone ce vor ramane anonime (DJ Pantera de la Burger, Serafim de la Funktastics, Hades Records e pe zona), vedetele de cartier (Uzzi, Dedi Chedi, Tataie, Mamaie, Soacra Mare, Nasu mic) si tot asa.

Numai ca socoteala de acasa e diferita de cea din targ, iar baietii onesti s-au lovit de o bariera de netrecut, mica grasa si slinoasa, personificata in povestea noastra de domnul Mihai Ionescu, patronul clubului mai sus amintit.

E urat, stiu.

Muzica funk trebuie ca i-a zgariat urechile in mod neplacut, ori buzunarele oneste trebuie ca au fost insuficient de pline pentru a-i satisface pofta si ghiarele hraparete, caci domnul Ionescu a gasit de cuviinta sa dea stingerea micii manifestatii la o ora la care de obicei ar fi trebuit sa inceapa.

Dar, precum in marile filme americane, gen Titanic, in care idiotul principal moare, si povestea noastra are, la randul ei, un final fericit. Baietii onesti si-au scuipat in san, si-au dat pantalonii jos si au improscat cu Sida in tot clubul.

Ceea ce ar fi fost foarte tare. Daca s-ar fi intamplat. Ceea ce s-a intamplat cu adevarat e mai smecher. Un baiat dinre cei onesti a proiectat, pe aceeasi panza pe care cu o ora in urma se zbantuia nemuritor nea Maro, mesajul ‘club A = SIDA’, in aplauzele si chiotele celorlalti baieti onesti si, spre nedumerirea, confuzia, indignarea sau veselia bahica a cetatenilor ce umplusera intre timp spelunca. Dupa care am tras cortina si am parasit bomba. Zi END.

Si tot ca in filme, mai dezvoltam si un mic univers paralel, in timp ce ruleaza pe ecran distributia si numele tuturor acelor persoane neimportante, care au tinut cate o lampa in mana zece ore pentru a avea lumina adecvata sau care au fost trimisi dupa seminte pentru ca aveam eu pofta. Asa. Este vorba despre oamenii aceia, fara acces la net acasa, care intr-o vineri noapte, la ora 3, de exemplu, pot fi gasiti intr-un Internet Café, de exemplu, pe la Piata Romana, pe langa barul Inbox, de exemplu, incercand sa agate persoane de sex opus, sau nu, urate sau foarte urate, prin intermediul messengerului, hi5-ului sau altor asemenea calamitati naturale. Evitati asemenea locuri, oameni buni. Evitati-le pentru ca, spre dezamagirea voastra, colectiva, si a noastra, cei care am fost acolo, intr-o vineri noapte, la 3 dimineata, dornici sa incheiem iesirea intr-un mod mult mai idiot ca de obicei, am constatat ca nu au jocuri! Asa ne-am trezit 6 insi cu o ora de net fiecare pe cap. Si atat. Senzatii tari cu tastaturi unsuroase si utilizatori cu mana in buzunare gaurite.

Va las cu aceste ganduri. Razboiul meu cu conecs-vodafon continua, detaliile se amana pentru partea a 4-a. Care va fi si epilogul. Si na ca am zis si NU. Mai sus. ‘Nu’ transformat, cum altfel, de Word in ‘un’. Nori sumbri atarna in jurul capului meu. Bil Portzi arde.

Pendejo Pop Squad este un sustinator dedicat in campania “club A = SIDA”. In curand un logo.

Mi-am adus aminte zilele astea cand mergeam pe Lipscani ca in Olanda, “oamenii cu sprayul” adica pustii aia fantomatici care lasa pe ziduri tot felul de hieroglife moderne pe care nu le poti descifra decat la o privire mai atenta, au devenit in timp angajati ai primariilor din diverse localitati…suna ciudat ca din “rebel/non-conformist” sa te transformi in “om al municipalitatii”, dar nu e vorba de functionar in adevaratul sens al cuvantului, oamenii astia faini nu erau recrutati pentru a ingrosa randurile birocratiei, ci pentru a face ceea ce stiu ei mai bine- sa mazgaleasca.
Nu stiu prin ce minune- daca fu cu aprobarea primariei sau ba, dar cert e ca si in Bucuresti a luat fiinta un fel de zid al plangerii pentru cei care, satui de creioane, au inceput joaca cu sprayul

si baietii au reusit sa imbrace zidul asa de fain incat aproape nu iti dai seama ca a fost facut cu sprayul. Mai mult, unele personaje au tendinta sa iasa din desen – atat de reusita e impresia de 3D creata de sevaletul stradal. Daca vreti sa vedeti minunea in persoana…faceti in asa fel in cat pasii sa va poarte si la intersectia strazilor Pictor Arthur Verona si Dionisie Lupu…

…va garantez ca macar 10 minute nu va veti putea desprinde privirea de un zid care pana de curand a fost lipsit de stralucirea si culoarea pe care o are acum. Si ca sa nu uit…puteti intalni ceva similar pe Lipscani- la scara mai redusa, dar la fel de colorat.
Cat despre ce se mai poate face cu un dram de spray cu vopsea si mult talent si imaginatie, fiti atenti la tipul asta(multam Cake- poate ajung si eu sa vad asa ceva live)

Melodia de azi: The Perishers – “Nothing like you and I”
Filmul de azi: “Green Street Hooligans”