Pendejos

Imaginile ce urmeaza sunt desprinse dintr-un documentar filmat in 1970 si lansat aproape 30 de ani mai tarziu. Un film care inca incerc sa-l obtin, pe cai ilegale bineinteles – Message to Love.

Documentarul prezinta imagini inedite de la Wight Festival din 1970 avand ca protagonisti multi artisti de seama ai vremii, main act-ul festivalului fiind Jimi Hendrix care urma sa apara pentru ultima oara live in Anglia. Pentru alte aspecte inedite in ceea ce priveste decursul acestui festival in 1970, voi face trmitere la link-urile de mai sus – vin dupa o pauza prea lunga pentru a ma avanta ca-n vremurile bune cu tolba de cuvinte asupra voastra

DAR, revenind la imaginile despre care anuntasem in primul paragraf – acestea il infatiseaza pe Miles Davis care impreuna cu ceilalti flacai de pe scena au interpretat un set de 38 de minute, sub denumirea scurta si la obiect: Call it anything. ingioi.

Via Ada.

Foarte frumos la mare, Festivalu’ Folk You ne-a incatat. Ne-a incantat in mod obligatoriu pentru ca scena era pusa in spatele cortului meu si aplauzele copiilor care stateau in cur pe plaje in fata scenei ii intaratau pe cei de pe scena sa continue cu cantari si poezii si alte alea care tin de folkareala. Dubioasa adunatura de oameni.

A mai fost si familia Sida care era constituita din cei trei catei aciuati pe langa cartierul general format dintr-o dubita si 3 corturi. Pe numele lor Sidoniu, Sidonia si Siduta, patrupezii si-au facut datoria de a tine departe orice alt latrator care ar fi putut adulmeca stupefiantele sau care ar fi putut atenta la portia de mazare primita zi de zi de la bucurestenii veniti pentru a-si face mintea praf prin diverse activitati care mai de care mai nocive.
In rest ca de obicei – bautura, droguri si femei. Avem si poze. Nu de la marea noastra, dar la fel de frumoase. Click aici.

In alta ordine de idei:

Pubertatea e o chestiune nostima in sinea ei. Nu numai ca descoperi cu stupefactie schimbarile radicale si bizare in acelasi timp de pe corp’soru’ tau incluzandu-le pe cele din zona genitala care sunt de-a dreptul grotesti, dar trebuie sa te mai si lupti cu brusca realizare ca parintii tai sunt niste idioti. Cum este si normal, iti dai seama ca o auto-mutilare cat mai la vedere va produce efectul scontat, adica acela de a ii pedepsi pentru anii de suferinta emotionala si financiara la care ai fost supus. Asa ca – niste dungi trase cu lama de-a lungu’ venelor? S-a mai facut. Infigerea unui cercel de forma aleatorie in buric/sfarc/penis/clitoris etc etc etc. Prea subtil. Tatuarea fetei in asa fel incat sa arate ca un craniu care va ramane acolo pentru tot restul vietii? BINGO! Doamne ia-ma.

(Sursa EFHAŞEM.)

P.s. 1 Il rugam pe Zoso sa nu-si mai trimita fanii la noi pe blog. Ca sunt gay. Dar daca totusi insista sa revina le recomand articolul dinaintea acestuia.
P.s. 2 Click pentru poze cu fostele mele prietene. De aseara doar.

Asta ca sa vedeti ce o sa pierdeti ca stiu ca n-o sa vina nimeni . Avem doua festivaluri la care putem merge weekendu viitor adica 12-15 Iulie.

1. EXIT Fest in Novi Sad , Serbia.
Line Up: Beastie Boys, Lauryn Hill, Snoop, Wu Tang, Prodigy etc
Preturi: 184 lei biletul pe toate zilele, 200 lei cu trenul Bucuresti-Belgrad (dus-intors),4 – 6 Euro autobuzul pana la Novi Sad (numa dus), 15 Euro de persoana/ zi locul de campat (cu rezervare)
si cam atat.

2. Nuke Festival St. Polten, Austria
Line Up: Beastie Boys, The Roots, Amy Winehouse, Wir Sind Helden, Prodigy etc
Preturi: 75 euro biletul (doua zile) sau 55 euro (o zi), 95 euro autocar Bucuresti-Viena si retur, 8 euro shuttle bus (cu rezervare), campat gratis si cam atat.

Acestea fiind zise eu ma pregatesc sa plec la Garana.

Se topeşte rumînu. O urgie mare s-a abătut asupra capitalei si, probabil, asupra restului ţării, lucru însă greu de confirmat în lipsa unui televizor sau a unui dram de interes. Cert este că, în Cartea Cărţilor, care descrie evoluţia omului de la gibon la actuala stare deplorabilă, am ajuns la etapa în care ne ducem dracului. Sicriul naţiunii poartă un abţipild galben. Cu un cod galben inclus în preţ.

Altadată motiv de somn (mult, în poziţia plăcintă), făcut copii (mulţi, dar daţi în gât sau omorâţi de o pilulă magică înainte să se nască) sau sunat la bancă şi aflat sold (sold zero. cetăţean sărac lipit), mai nou ploile s-au transformat în uragane, furtuni, şi taifune. Ceea ce până de curând vedeam doar în curtea vecinilor mai avuţi, mai săraci, mai la est sau mai la vest dar oricum nu la noi, a dat buzna şi în ograda noastră. Evident că nimeni nu s-a gândit să îi bată pe umăr pe diriguitorii ţărişoarei noastre cu informaţia că vremea nu mai e cum au învăţat ei din manualul de geografie de clasa a 6-a. Probabil că marinelul şi ai săi se gândeau că în timp ce restul lumii se îndreaptă vertiginos spre iad, noi vom rămâne teferi ca un ultim bastion al creştinităţii, dansând pe câmpii cu 4 anotimpuri şi climă temperat-continentală. Când dezastrele vor lovi şi planurile de acţiune în caz de urgenţă vor lipsi, eu voi fi insul roşu, înaripat cu coarne şi coadă ascuţită, retras într-un colţ şi bodogănind “v-am zis eu”. Prietenii îmi zic Luci. Nu vine de la Lucian.

Iar românul pică. Îl vezi mergând voios, dar îl scapi din ochi o secundă şi uite-l cum a leşinat pe stradă şi zace lungit, mici spasme scuturându-i corpul. Feriţi-vă de vreme ca de măgăruş.

Şi au trecut două festivale pe lângă noi. Unul mic şi bicisnic şi coca, cu o idee furată de la nişte băieţi oneşti, drept pentru care mi-e silă să îl analizez în vreun fel care să-i facă cinste, pe care oricum nu o merită, mai ales că nu am fost, şi unul mare şi falnic unde nu s-a dat cu băţu-n baltă. Nu mai stau sa reiau toate detaliile deja expuse de mai sărguincioşii mei colegi de blog, dar ţin să menţionez că:

- eu sunt fan Wu. Am venit pentru Wu si pentru atmosfera de festival în sine. Cât au prestat băieţii aştia, nu m-am mişcat din locul meu centru mijloc, cu un mare rânjet întipărit pe faţă. De vis. După, nu a mai contat. Alice Cooper e rock prea bătrânesc pentru urechile mele, şi Marilyn Manson nu cântă. El zbiară. Ceea ce nu se împacă cu ceea ce timpanele mele numesc “sunet melodios”. Şi oricum n-a cântat “Rock is dead”, singura melodie care m-ar fi mişcat în vreun fel. Şi au mai sunat bine La Plebe, nişte băieţi din Mexic care au avut nenorocul să presteze sâmbătă la ora 14:00, în faţa asfaltului încins.

- Am auzit oameni care s-au plâns din cauză că printre cele de-ale gurii disponibile s-au regăsit şi mici. Probabil, dânşii şi dânsele fac parte din categoria românilor mai buni decât restul românilor şi care îşi doresc să nu se fi născut români. (pot sugera Uganda?) Sau uită grătarele cu familionul lor emancipat din Roşiori unde consumă, pe nerăsuflate, aceeaşi mici. Sau, mai rău, poate există o specie de rumîn necunoscută mie, care la iarbă verde se desfată cu raţă de Peking înăbuşită în sos Stroganoff.

Într-adevăr, este posibil şi plauzibil să existe şi conaţionali cărora nu le plac micuţii mici. E ok. Mai mulţi pentru mine. Totul are un context. Mici la festivalul berii nu echivalează cu mici la Bestival.

Termin într-o notă optimistă. Nu pot să nu remarc că a fost o jumătate de an excelentă din punct de vedere al concertelor oferite. Urmează Rolling Stones, Gărâna Jazz Fest, Jeru the Damaja, unul din artiştii care pot fi votaţi aici, eMC (Masta Ace, Wordsworth, Punchline, Strick), Bonobo, Chemical Brothers şi probabil multe altele care îmi scapă acum. Afişele vor fi postate, ca de obicei, în partea dreaptă a paginii, pe măsură ce ele apar. Oricum ar fi, bucuraţi-vă de muzică. Lăsaţi micii. Îi mânânc eu.

Închei cu un citat al doctorului Cheloo, de la Simpozionul de Stomatologie de la Bucureşti, din 1998:

“…între două festivale vă analizăm la bot…”

Din nou la cererea nenumaratilor fani care stau buluc la geam in asteptare de autografe ma apuc sa scriu si eu cate ceva despre B’estival. Evident ca nu o sa repet ceea ce a povestit deja Ste faaan (decat acolo unde nu sunt de acord ) si ma voi concentra mainly pe ziua doi cand los pendejos au dormit ca niste lepre lasandu-ma numa pe mine pe baricade.

Deci.
In concluzie.
Si prin urmare.

Prima zi de fest a inceput destul de dragutz cu o mica ciondaneala la intrare (primul filtru) unde am dat sa intru aratand biletul. La care melteanul 4 clase se ratzoieste “alooo, sefa pai ce facem intram asa?”.
Ce-ai frate?Tu-tzi neamu tau cu cine te-a invatat sa vorbesti.
“Pai nu-mi arati si mie biletul?”
“Pai nu vi l-am aratat?”
“Pai intri asa cu el da-mi-l in mana sa-l vad.”
Adica sefu’ meltean 4 clase trebea sa puna el mana pe biletul meu, sa se simta si el important si bagat in seama. I l-am dat l-a tinut o secunda mi l-a dat inapoi si asta a fost.
Smf.
Bine ca ati fost voi viteji cu mine ca dup-aia intrau zeci de oameni pe aceeasi bratara mai ceva ca la gara, inteligentilor!

Bun. In prima zi a fost cum a zis si Ste faaan cu exceptia celor de la Morcheeba despre care el spune ca au cantat frumos iar eu zic ca au fost absolut praf, femeile alea nu aveau ce cautau acolo, nu recunoasteai melodiile, babele si mitraliera, varzaaaa, fara Skye Morcheeba e zero. Dixit!
Nota 10 pt Hooverphonic, nota 20 pt Yonderboi, nota 50 pt Faithless. Si pentru public ca a fost la inaltime.

Bun. Ziua doi.
La ora 2:45 am fost motz sa vada si ochiu meu Brigada Hades cu instrumente. Muzicale. Nu am prins decat decat un pic de Dagga dupa care Funktastics care n-au sunat asa bine in viata lor (bravo ba!), KST au sunat excelent iar la Veritasaga nu stiu ce s-a inatmplat dar nu a iesit cum trebe. A si a mai fost Da Hood dar aia sunt oricum tatici si instrumentistii sunt ai lor deci go figure.
Mare lucru sa ai un bas si o toba. Fac minuni.

Dup-aia au venit D2 din Bulgaria, ceva rockareala care nu m-a impresionat foarte tare, dar baietii bunutzi rau sper sa-i mai vedem. Nici grecii nu erau urati (Raining Pleasure) dar astia mi-au placut si cum au cantat. 80% influente Pixies si restul de 20% alte alea. Erau energici asa si fun si oricum n-o sa ajung sa vad niciodata Pixies live, ma multumesc si eu cu ce pot.
Mama si au venit tiganii. Dahmian si cei 15 frahtzi imbracati mai ceva ca pasarile exotice. Au umplut scena. N-as putea spune ca m-au dat pe spate cu o muzica extraordinara (stai sa se incinga o nunta tiganeasca la mine-n cartier ca o sa se cante si mai abitir) dar ceea ce e absolut fantastic la oamenii astia e placerea cu care fac ceea ce fac, se vedea pe chipurile lor ca ei se distreaza si-i doare-n paishpe si canta cu toata inimioara, giales rromanes brava bai!
A si dup-aia Damian (care a cantat cu James Brown printre altii) statea in cur pe jos printre noi cu niste gagici la povesti. Foarte tare.
Kasabian au rupt si am fost foarte impresionata sa vad cata lume a venit pt ei. Foarte brit baietii si foarte entertaining partea naspa era ca vorbeau cu accent de taranoi din Midlands, nu intelegeam nimic. La Reamonn m-am dus sa mananc, sa ma pis, sa ma odihnesc etc dar ce-am auzit n-a sunat rau. Nenea ala chiar are voce pacat ca se multumeste sa cante lalaieli expirate, oricum lumea care a venit sa ii vada s-a simtit bine au cantat pe acolo foarte frumos. Eu o clipa m-am simtit ca-n Vama daca am fi avut si putina mare ar fi fost bestial.
Pink a fost neasteptat de ok, super caterinca gagica, stie sa cante si stie sa faca si show. Plus ca e foarte funny. Nu mi-a parut rau ca am stat, am mai vazut si eu cum sta treaba in showbizu din State.
In ziua trei, ca sa-i fac in ciuda lui Ste faaan, pot spune ca Zdob si Zdub au fost super tari, au hardcorit ca pe vremurile in care iesea cu scandal si bataie la concertele lor si a fost si o gramada de lume. Si ca inainte de ei au fost Trackaddicts niste olandezi negri + un asiatic care au rupt si pe care ii puteam observa dup-aia cum se bestializau in spatele scenei la concertul Wu Tang. In rest a fost dupa cum stiti Wu Tang foreva’, Alice Cooper foarte entertaining si un Manson cam plictisitor. Nu am mai prins nici un batz de data asta dar cand a coborat Manson la gard sa dea mana cu fanii cei facuti cu negru pe la ochi s-a bulucit o groaza de lume din spatele meu si m-au impins pana in fatza unde m-am trezit nas in nas cu megastarul care este al naibii de urat.
Si uite asa am mai trecut un moment de glorie in agenda . Puteti da mana cu mine pentru 10 lei. Noi.

All in all am ramas foarte multumita de festivalul asta, pentru o prima editie a iesit chiar foarte ok. Sistemul cu jetoane a mers chiar mai bine decat in Olanda, lumea a fost misto, atmosfera la fel, niste cosuri de gunoi mai la vedere (ca sa nu ma mai simt ca ultimul om ca arunc pe jos) si totul ar fi fost minunat. Mai sa nu regret faptul ca nu am ajuns la Werchter. NOT.

ps 1: in caz ca nu stiati la Werchter au fost prezenti cam tot ce inseamna muzica la ora actuala.Mai putin Wu Tang.
ps 2: mi-a placut ca am vazut o groaza de copii imbracati festiv, cu machiaj si pantofi din aia cu talpa inalta respectiv cu creste colorate sau bandane si bling bling. S-a simtit atmosfera de festival.

Ce ciuda imi e ca am ratat Zdob si Zdub – am ajuns cand tocmai ii aplauda lumea Trecem repede peste Gabriel Rios ala care probabil a frant el niste inimi de romance acolo in curte la Romexpo dar pe mine unu m-a lasat rece. Adica nu stiu daca el sau jumatatea de litru de apa care tocmai mi-o pusesem in cap. “Fetele” de la Chicks on Speed m-au facut sa zic ca deja sunt prea batran si nu mai inteleg nou-ul. Mie mi s-au parut niste fete care zdranganeau la instrumente si la masini de cusut (???) si credeau ele ca imaginile cu ele dezbracate pe ecrane ar compensa larma provocata. Credeau. I-au mai urcat pe scena si pe niste unii din public ca sa se perinde pe scena inclusiv pe fatalau’ din reclama de la Joe care se undeieste mai ceva ca o balerina cu 9 ani experienta in ale dansului. Ce idiot. Parca vad ca o sa-mi pun in cap toata miscarea metrosexuala din Romania cu faza asta…

Si ne-am rupt – mama cum a fost Wu-Tangu’! Method Man nu e sanatos frate! Omu’ a escaladat scena si gardul ala despartitor dintre scene pana a ajuns in mijlocul oamenilor si apoi a fost adus pe brate inapoi la scena, crowd-srufing tati! Am sarit si am urlat si a mai fost si shaorma aia de a umblat din mana in mana. A mai fost faza cu rockarii aia, nu zic ca trebuia ca Method Man sa se ia cu ei dar il inteleg. Plm frate – pictat pe fata ca Alice Cooper te pui in primul rand, langa gard la concert Wu-Tang si sa mai fi si tare in gura, las-o dreacu’ de smecherie – si-au cautat-o. A mai fost si rockaru’ ala batran de se luase cu reparasii la omor, alt idiot – daca ai cea mai mica indoiala ca nu ar trebui sa fi intr-un loc, pai carate frate d’acolo, el nici p’asta nu a avut-o, deci he had it comming.

A urmat reprezentatia teatrala Alice Cooper care a fost pe rand bataus de femei – o tot pleznea pe una pe scena; nebun de legat – canta el intr-o vesta de forta; bantuit de fantome cu pungi de cadouri rosii pe cap; executat – se plictisisera unii de el si l-au spanzurat, cu streang, cu astea, cu tot tacamu’. Da’ eu cred ca a fost trucaj ceva ca dupa aia s-a intors si mai cantat vreo doo piese, adica nu cred ca a inviat. Sigur a fost trucaj. Dar tin sa precizez ca mi-a placut faptul ca a fluturat steagul Romaniei.

Tocmai scriam cele de mai jos cand am aflat motivul pentru care Manson a avut un concert foarte scurt si foarte slab…

“BAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA unde e Mansonu’ care era impotriva societatii americane, cel care punea la indoiala credinta oarba in Dumnezeu, cel care spunea pe buna dreptate ca crucifixul este produsul cel mai bine vandut din istoria omenirii, unde e Mansonu’ care era in stare sa socheze publicul cantand Sweet Dreams cu un ciob de sticla in dreptul inimii si care aparea imbracat intr-un corset si o pereche de chiloti tanga, unde e Mansonu’ asta, asta sau asta??? Aseara la Bucuresti am avut parte de un Manson broken-hearted si emo care s-a tarat de doo ori pe scena, ne-a aratat de trei ori fundul si s-a carat.”

Cica inainte de concert s-a lovit la cap in timp ce iesea din masina si ca a avut niste dureri imense de cap si de aceea a cantat mai multe piese lente si piese care nu-l solicitau prea mult… Credeti ce vreti aici…
Era sa uit de Isusii si rockerii batrani vai-mortii-lor langa care m-am asezat care erau prea incuiati si prea numai cu Cargo in cap sa inteleaga ca si moshing-ul se poate numi dans si este o forma de exprimare pana la urma. Ei purtau dialoguri de genu’ “Marilyn e cumva sasait?” si mai scoteau si cate una in engleza “I fuckin’ love this guy!”- trebea sa ma urc cu picioarele pe voi bai BASINILOR!

Parerea mea este ca a iesit ok ziua 3 care zic eu ca a fost salvata de Wu-Tang. Pacat de Manson. Iar prestatia numarul 1 de la B’estival a ramas, dupa parerea mea. Faithless.

Nu am vreme acu sa scriu calumea despre ziua a doua de B’estival dar pot sa zic atat: se vedea fata lu Serafim in plina glorie pe tot ecranul ala!

Mama ce m-am bestivalizat!

Initial imi cumparasem belet doar pe ziua 3 la Wu-Tang si Manson dar vroiam sa ajung si in celelalte zile neaparat asa ca impreuna cu o don’soara cumsecade, o punguta de tupeu si niscai speranta m-am pornit spre sectorul 1 sa intru pe naspa la Bestival. Pe naspa pentru ca ne aflam in saptamana neagra, adica saptamana dinainte de salariu. Stiu ca biletele au fost puse in spre vanzare acum cateva luni. Sunt lenes. Plus ca si baietii de la Click Net au fost nesimtiti si nu merita – au scos biletele de la Diverta cu o zi inainte fata de data prevazuta in toate anunturile scrise. Anyway… Ajungem la intrare si aflam ca baietii care ii stiam erau la bere nu la intrare deci nu puteam sa intram mai gratis asa ca ne-am indreptat cu mahnire spre casa de bilete. Cand sa scoatem banii pentru domnu’ metrosexual care vindea la casa ma acosteaza un nene sa-i cumparam biletele pe care le avea mai ieftin decat la casa cu pricina. Normal ca nici nu am stat pe ganduri – i-am dat banii gitanului si ne-am prezentat cu biletele dobandite si zambetul pana la urechi la nenii de la intrare care spre deosebire de cei de la Coke Live care aveau media de varsta de vreo 25 ani si 2m fiecare, cei de la intrarea in Romexpo aveau varsta minima 40 si inaltimea de 1.90m. Toti. Dupa primul filtru ne-au intampinat doo don’soare inarmate cu camere de filmat care chestionau lumea ca de ce au venit la festival – am dat repede cu flit si am trecut mai departe.

Cand am ajuns mi s-a parut ca era mai multa lume ca la Coke Live dar si spatiul era oarecum mai mic, deci credeti ce vreti aici ca nu stiu ce sa zic sigur… I-am gasit pe Suie pe scena, tari rau, dar vorba don’soarei de ma insotea – astia prea au acelasi set tot timpu’… Yonderboi – prea tari, sunt ei unguri dar au cantat misto de tot – tre’ sa-i caut sa ii ascult mai indeaproape sa vad ce si cum… Apoi au urmat trip-hoperii de la Hooverphonic care condusi de un Jens* cu freza de Elvis ne-au incantat si ei cu melodiile lor fara cusur. Morcheeba – pe cand marea majoritate a persoanelor era nedumerita, intrebandu-se cum s-a reusit transformarea a una buncata solista de culoare in doua bucati soliste, una roscata (cred) si una blonda, cea din urma s-a decis sa dea cu mucii in fasole salutandu-ne cu deja traditionalul “Hello Budapest!” – rusine, rusine de trei ori rusine! Ma rog, au cantat frumos, dar eu cel putin o sa o tin minte pe respectiva don’soara care a venit cu temele nefacute.

Fachin’ Faithless mi-a rupt capu’!!! A fost genial! A fost incendiar! A fost cum nu ma asteptam! A fost cum nu am mai auzit, simtit sau vazut pana acum! A fost punctul de sprijin care mi-a miscat lumea! Eram in alta parte, a fost un moment de egoism impus de muzica, in acea clipa nu mai exista nimeni si nimic, eram numai eu si sunetul – foarte foarte tare! I-am chemat inapoi si au venit si ne-au spus cu mana pe inima cat de mult ne iubesc, foarte frumos!

In ziua doi nu am apucat sa ajung dar s-a dus Prajiturainurecheamea, sper sa faca ea recenzia pentru cea de-a doua zi a B’estival-ului. Sau poate Sera, ca doar a fost pe scena…

E deja 8 dimineata, abea m-am intors de la munca… Bag repede niste somn si apoi ma prezint la Romexpo again. Ne auzim/citim dupa ziua 3.

Sper ca diseara sa vad cel putin asa ceva:

*Jens e una bucata şăf de şăf in una bucata corporatie care ne-a dat multa bataie de cap la vremea ei…

P.s. 1 Daca tot suntem in febra festivalurilor, pe bara din stanga gasiti KoRn live la Graspop Festival. Graspop e un POP facut intr-un bidon de 5L. Enjoy.

P.s. 2 Va rog ca la ora 12 sa inchidem cu totii ochii si sa ne imaginam ca zburam spre locul in care fiecare ne simtim liberi si puternici si sa ne unim fortele pentru a-l fute in gura p’ala care mi-a hackuit ID-ul de mess si mi-a schimbat parola! Muie ma, handicapatule!

Exact asa cum scrie in titlu.
EXIT e un festival in Serbia la Novi Sad (150 de km distanta de Timisoara). Unde vor canta dupa cum urmeaza:

Beastie Boys
Lauryn Hill
Snoop Dogg
Prodigy
Wu Tang

Si astia sunt doar o parte. Biletul costa fix 184 de lei. Poftiti site-ul
Hai in puii mei la EXIT. Va plangeti ca nu aveti parte de concerte. Pendejoooos.

pese: datele festivalului 12-15 Iulie