Pendejos

Magie

Dacă preoţii noştri ar avea măcar o oca mică din puterea lui Saruman de a prăvăli o tonă de zăpadă de la mare depărtare peste toată Frăţia Inelului (vezi link la final), atunci aş înţelege tot tamtamul cu sfinţirea apei. Dar nu au.

Un om în toată firea, cu barbă şi costum de supererou biblic, se poziţionează în faţa unui cazan imens cu apă. Face câteva mişcări din mână, ce aparent aparţin unui ritual bine definit, dar în realitate sunt improvizate de fiecare dată şi seamănă cu mişcările răposatului rege al muzicii pop. Maicăl. Le ştiţi. Alea când pare că îşi face cruce cu tot antebraţul. După care omul nostru trage adânc aer în piept şi începe să cânte. Sună a incantaţie. Shamanii indieni cântau să vină ploaia. Omul nostru cântă în faţa unui cazan cu apă.

Nu e un cântec cunoscut, nu a catadicsit să înveţe o melodie la modă, nu ai să auzi Rihanna sau Bruno Mars. Cântă urât către cazanul cu apă. Privind, îţi doreşti ca în locul bărbatului să fi fost un casetofon şi o casetă cu Bob Marley. Vibraţii pozitive.

Apa bolboroseşte puţin ca şi cum ar încerca să se scuture de un miros neplăcut sau de un păduche, dar nu are nici o şansă, omul cu barbă cântă neîncetat. Apa se zbate, dar la final trebuie să se recunoască învinsă. A fost sfinţită. Oamenii din jur aplaudă bucuroşi şi cotcodăcesc a aprobare, după care se înghesuie să bea din apa care stă şi se întreabă “Care-i treaba?”

La final, iată clipul cu Saruman. În italiană. N-avem embed

Saruman wins.