Există riscul ca cea mai mare performanţă sportivă reuşită de mult timp de un club din România să fie umbrită şi confiscată de neaveniţi care nu au legătură cu fenomenul.
Cadrele insistente cu Hagi, nicidecum un neavenit, oglindesc însă perfect tendinţa din societatea românească. Faptul că una din cele două manşe ale finalei se va disputa la Bucureşti mă face să cred că tot soiul de cvasi vedete vor încerca să se afişeze acolo, să obţină bilete pe alte căi decât statul la coadă, pentru a fi prezente la un succes la care nu merită să asiste, pentru a fi surprinse de camere bucurându-se la un sport pe care nu îl înţeleg. Simona Nesenzual va ţopăi, Băsescu va sufla în goarnă, Elena Udrea va bate din palme. Se prefigurează o galerie sinistră.
Altfel vezi meciul cu vedeta in tribuna
Altfel, acest succes este unul logic. căci la Vâlcea există un cadru aproape perfect pentru performanţă de multă vreme şi prin urmare echipa a crescut mereu, pas cu pas, fără a căuta gloria imediată. Urmarea naturală ar fi construirea unei săli pe măsură la Vâlcea şi investiţii cu cap făcute de patronii altor echipe din campionatul intern, pentru a ţine pasul. Urmarea probabilă va fi un contract atribuit fără licitaţie, o sală de sport pe care se va cheltui dublu şi o nivelare în jos a nivelului competiţiei interne, în urma plecării afară a componentelor de bază ale lotului vâlcean. Continuitatea nu este punctul nostru forte.
planuri date peste cap
Continuitatea pare să fie însă o calitate binevenită a norului de cenuşă. Ca promotor al haosului în aceste vremuri moderne nu pot decât să mă bucur şi să privesc amuzat la orice disturbă mersul robotizat al lucrurilor în societate. Orice îi trezeşte şi îi scutură pe somnanbulii din jur are puteri de vindecare. E indicat să îţi fixezi ţeluri şi ţinte, dar vulcanul din Islanda serveşte drept aducere aminte că planurile inflexibile pot fi date peste cap cât ai clipi. Regret doar problemele create unor prieteni apropiaţi, ale căror planuri de vacanţă au fost aproape zădărnicite de erupţia vulcanică. În rest, sper ca pierderile companiilor aeriene să devină astronomice şi lumea să circule doar cu bicicleta şi căruţa. Amin.
P.S.: Din păcate, Naum mi-a luat-o puţin înainte cu Oltchimul, dar este un punct de vedere pe care l-am avut de duminică şi cum eu nu lucrez încă la o publicaţie, scriu când am timp.
P.S.2: Probleme de ordin tehnic mă împiedică să plasez pozele acestui articol acolo unde aş dori. Am renunţat după o jumătate de oră de încercări. Se pare că WordPress este viţelul de aur pe care l-am deificat prematur.