Posted by sera | Posted in rumegari, veselie trista | Posted on 16-04-2010
Aceasta nu este o soluţie pentru a scăpa de cretini. Este doar un basm.
Preşedintele Poloniei a murit în urma unui accident aviatic. Odată cu el au trecut în lumea celor drepţi nevastă-sa şi numeroase căpetenii poloneze: Sobieski şi Fabianski şi mulţi alţi –ski. Neamul polon este în şoc şi doliu.
Neamul român este în derivă. Noi, din păcate, nu avem norocul polonezilor. Avionul nostru prezidenţial, deşi vechi, refuză să se prăbuşească. Preşedintele se plimbă în voie alături de feţe de vază şi nimic nu le perturbă liniştea. Nici o pasăre răvăşită de elice, nici un pilot neatent. Primul individ din stat mănâncă fistic prăjit la altitudine, fără frică.
Pe prispa Air Force Carpati
Dacă echivalentul acestui accident tragic s-ar fi întâmplat în România, nu ar fi fost nimic tragic în asta. Poporul s-ar fi bucurat nespus. Atât de mult ne dorim să scăpăm de aceşti paraziţi încât ar fi probabil declarată sărbătoare naţională. Dacă s-ar prăbuşi avionul cu Băsescu + consoartă, Boc, Teoctist – sau stai că asta parcă a murit deja – Blaga, Iliescu, Năstase, Geoană (amestecăm puţin doctrine şi partide după placul inimii, pentru că este oricum doar o poveste frumoasă) şi de ce nu, nişte personaje care pot fi des surprinse la televizor, fără să aibă efectiv ce căuta acolo, de exemplu un Botezatu, o deloc sexy Brăileancă, un Ogică (cine dracu e Ogică, am tot auzit numele ăsta şi îmi spune mai puţine decât un mut recalcitrant), tot clanul Becali, cu tot cu nepoţi, străjeri şi oi , eu aş ieşi în stradă de bucurie. Aş alerga gol puşcă până la Universitate, să îmi strig acolo fericirea că am scăpat de o mână de cretini. Desigur, ţara e plină de ei şi cretinii decedaţi ar fi înlocuiţi cu alţi cretini. Avem o sursă inepuizabilă de cretini, se pare.
Dar nu ar fi frumos? Polonezii se ceartă acum vis a vis de locul de odihnă eternă al fostului preşedinte. Să-l îngroape sau nu în palatul nu ştiu care alături de toţi regii şi eroii lor?
La noi nu ar exista asemenea discuţii. Ar suna Ivan, soldatul rus de lângă baza unde s-ar prăbuşi avionul.
- Davai, aici Ivan, plutonier în armia ţării mamă. Văzut prăbuşit avion cu preşedintele vostru. Veniţi de-l luaţi.
- Alo, da. Ce?
- Veniţi de luaţi cadavre, faceţi înmormântare cum se cuvine.
- Costă bani?
- Da.
- Auzi măi Ivan, nu vrei tu să iei un sac mai mare şi să strângi cam ce găseşti pe acolo, trimiţi un curier, îl cinstim cu o bere când ajunge şi aia e..?
La final o melodie care mă obsedează de ceva vreme.