Pendejos

Omul, în căutările sale şi nesiguranţa-i cronică are nevoie de apartenenţa la ceva, orice, care să-l facă să se simtă util, important, băgat în seamă.  Şi înainte să fie stelişti sau dinamovişti, rockeri sau rapperi, aceste oi în căutare perpetuă de turmă au găsit solidaritatea în hazard. Suntem români, deci fraţi. Eu unul refuz să fiu fratele altora, doar pentru motivul, insuficient din punctul meu de vedere, că suntem născuţi în aceeaşi ţară.

Unii merg însă mai departe şi se declară „mândri de a fi români” (nu suntem singurul neam care face asta, sunt mişcări asemănătoare peste tot, pe modelul fiecare ţară cu proştii ei). Această declaraţie mi se pare şi mai periculoasă cu atât mai mult cu cât este bazată pe aruncarea metaforică a unui zar cu sute de feţe. Puteai să te naşti oriunde în lume şi nu ai nici un merit în rezultatul final, deci mai uşor cu mândria. Poţi să te declari (ne)norocos. Dar mândru? O aberaţie.

tricou cu mândrie inclusă

Scotocind pe net pe marginea acestui subiect, ajung mai departe în apele nebuloase ale unor diverse organizaţii nonguvernamentale de protest. Aşa am dat de un site, magazin-naţionalist punct nu ştiu cum (oscilam între a pune sau nu linkul dar mă gândesc că nu au oricum parte de prea mulţi vizitatori). Băieţii ăştia fără simţ al ridicolului sau al istoriei oferă spre vânzare diverse bălării, tricouri, insigne, brelocuri, toate inscripţionate cu cruci celtice şi mesaje care mai de care mai penibile, precum „noua dreapta”  şi bineînţeles sintagma nemuritoare „mândru că sunt român”. Cum adică mândru mâncaţi-aş? Care a fost contribuţia ta? Cu ce ai ajutat tu neamul românesc? Ai fost pe front?  Ai realizat ceva notabil în numele acestei ţări? Sau porţi breloc cu anticomunism pentru că e cul dar aveai 4 ani în decembrie 89? Păi beeeeeeeşi mă cu protestu tău.

But wait. There’s more! Ăştia vând tricouri cu Avram Iancu să moară peştii! Uite unde era Che al nostru numai bun de pus pe tricouri. După  încă două clicuri dibuiesc faptul că la magazinul cu pricina se ajunge de pe prima pagină a site-ului oficial Noua Dreaptă. Asta lămureşte multe. E periculos că aceste organizaţii atrag persoane uşor impresionabile care habar nu au despre ce e vorba. Tineri sau mai puţin tineri care vor să aparţină şi ei unui grup. Şi trebuie să recunosc că la prima vedere a fi naţionalist creştin nu sună atât de rău pentru  masele manipulate de biserică şi de televizor.  Dar sunt convins că dacă iau la puricat un membru ales la întâmplare din organizaţia lor (şi nu vorbesc de capii organizaţiei care probabil că îşi fac bine temele naţionaliste din moment ce reuşesc să atragă prozeliţi) şi îl chestionez asupra unor chestii simple, cum ar fi secolul în care a trăit crăişorul munţilor să zicem, 8 din 10 vor da chix.

tineri înflăcăraţi, dar nesiguri de motivele înflăcărării lor

Şi crucea celtică??!? Măi băieţi, voi aveţi habar cu cine vă identificaţi? Mamele voastre ştie? Pentru cei certaţi cu istoria, băieţii ăştia purtau cămăşi verzi şi erau antisemiţi notorii. Legionarii au omorât evrei. A existat şi la noi Holocaust, doar că din ruşine, complicitate şi prea mult românism, nimeni nu recunoaşte. Informaţi-vă mancaţi-aş! şi poate vă mai scade şi din mândria asta nemărginită. „Cum, nu doar nemţii au avut ceva cu evreii?” întreabă majoritatea audienţei şocate. Nu. Am avut şi noi. Am dat în vileag evrei fără să ştim bine de ce. Am supravieţuit târguindu-ne. Strecurându-ne. Ăsta e neamul românesc. Cu bune şi cu rele.

Dând clic mai departe ajung şi la pagina oficială a fondatorului mişcării legionare, Codreanu. Există acolo pe site-ul lor trist o secţiune intitulată Cronologie Legionară. Acolo, la 1941, ar trebui să scrie AM OMORÂT EVREI.

Nu am stat să aprofundez ca să văd ce exact îşi propun aceşti oameni în contextul actual, în afara unor generalităţi de genul „stoparea decadenţei care ameninţă existenţa noastră ca popor.” Aş fi curios de metodele prin care intenţionează ei să stopeze decadenţa şi cum exact văd ei manifestându-se această decadenţă. Mă tem însă că metodele lor se rezumă probabil la aruncatul cu pietre după homosexuali şi alte asemenea practici nobile. Acum, eu mă consider un om de viaţă, iar aruncatul cu pietre după oricine poate fi o activitate distractivă în contextul potrivit dar concomitent văd TOLERANŢA ca un pas primordial către civilizarea acestei ţări amărâte în care trăim. Cine naiba vrea o naţiune pur română? Uitaţi-vă bine în jur la majoritatea ce vă înconjoară. În moluri. Pe stradă. La concerte unde nu se plăteşte intrare. În tribunele 2, 1 şi 0 ale stadionelor din toata ţara, dar şi în peluze. Ce vedeţi? Eu văd cocalari.