Zie Germans

2

Posted by admin | Posted in Frankfurt, nemti, tren | Posted on 17-04-2008

Frankfurt – ora locala 19.09

Obosit fiind, nu mi-a trebuit mai mult de o bere “Paulaner-Weisbier” sa ma cherchelesc. Din obisnuinta am comandat-o si pe a doua…dozajul obisnuit dar de data asta dublu fata de cata ar fi fost nevoie sa imi transforme sfarseala intr-o euforie linistitoare.

Totusi mai nimeresc tastele…si gandurile din timpul zilei ma implora sa nu le las de izbeliste-sa le documentez, sa nu le pierd…SA NU LE UIT.
In cazul in care te intrebi : “Ce ar fi de uitat?” – afla ca azi – timp de 14 ore am fost pentru prima data in Germania de unul singur, singur cuc, nevoit sa nu fac nici o greseala, sa iau fix trenul care trebuie, sa zic ce trebuie, si sa ma comport cum trebuie – toate la momentul oportun. Poate suna aiurea – o fi berea de vina – nu stiu si nu imi pasa. Dar un fapt ramane cert – GERMANS RULE.

Mai tot timpul cu Walkmanul meu fidel in urechiuse si cu ochii beliti la tot ce se intampla in jurul meu, am topait din avion la aterizarea in Frankfurt, in urma cu 12 ore. Constient ca trebuia sa ma misc repede ca sa nu pierd super sedinta la care eram asteptat, am urmarit intocmai indicatoarele colorate ale aeroportului ca sa ajung la gara.

Casa de bilete: coada de 16 persoane/4 ghisee – timp petrecut in asteptare:…2 minute!!!
Sala in cauza nu aducea deloc a salon CFR, ci mai degraba a opera vreunui Gaudi cheferist…totul intr-o asemenea armonie incat aveai impresia ca decorul interior fusese ales tocmai ca sa se asorteze cu uniformele DB (Die Bahn) sau ca sa evidentieze albastrul misterios din ochii lui tanti care ma imbie sa ii zica ce imi pofteste inimoara.
Tanti stie engleza cat sa acopere ignoranta mea in materie de germana – se rezolva – un billet dus cu prima “sageata” (a.k.a. ICE) catre Mannheim. Obtin indicatii de unde se ia trenul si o iau la fuga, romaneste…uitand ca mai am de asteptat 30 de minute si tanti imi zisese ca in 5 ajung la peron. Peronul…of…alta capodopera arhitecturala…nu un WC public cu rost de halta de personal, cum mai intalnesc intre Bacau si Bucuresti

Astept…in interval de 20 de minute mai trec 4 trenuri unul mai “speedy –looking” ca celalat. Vine si al meu. Ma uit pe bilet- zicea ca ajunge la 08:54. Ma uit la ceas – 8:54. Oooooookkkkkkkk…”masina nemteasca…”, imi zic si reusesc sa imi gasesc un loc. Nici nu ma asez bine si imi cad ochii pe un display- deja se mergea cu 201 km/Ora. Buuuuuuun informatia ma linisteste…credeam ca din cauza oboselii nu mai disting peisajul de afara.
Urmeaza urarile de bun venit-Germana si Engleza – frumos
210 KM/h…parca ar fi roller-coaster. Desi se desfasoara rapid sub privirele calatorilor, peisajul de afara ramane acela care frizeaza perfectiunea unui Legoland in dimensiuni naturale. Totul e la locul lui si totul se misca precum ar fi pe sine invizibile.

Vine nashul…nashul lor e mai curat, are ecuson cu nume (cum ar fi asta la noi :D ?!?!) si e mai politicos decat un doorman la un hotel de 5 stele. Composteaza, ma ureaza, sa imi fie drumul fain si ziua buna…pentru aceea dintre voi care inca nu au avut parte de un asemenea tratament, va spun cu mana pe inima ca te simti bine. (dar ca neamt presupun ca nimic din ceea ce am descris mai sus nu iese din sfera firescului cotidian)
La 30 de minute dupa plecare, vatmanul anunta apropierea de destinatie: Hmmm…chiar asa de punctuali sa fie frate, fix cum scrie pe billet? Ca doar n-or fi japonezi…
Si nu sunt – intarzie 1 minut. Ranjesc cu multumirea de sine a unui Toma Necredinciosul…Haha-ati intarziat 1 minut…pana sa cobor ranjetul tamp imi e sters de acelasi vatman bilingv care isi cere scuze in pentru intarziere. 1 minut…

O sa imi lipseasca Germania mult pana la urmatoarea calatorie…Si daca e sa ma intrebi de ce mi-a placut…o sa incerc sa las deoparte detaliile despre spatiile verzi dupa care tanjesc ca bucurestean, sa omit politetea celor pe care i-am intalnit in calatorie sau friptura de pranz si berea de cina pe care am avut placerea sa le savurez.

De data asta o sa imi lipseasca mecanismul german. Totul este acolo unde trebuie, cum trebuie, pe intelesul tuturor, astfel incat si un novice ca mine, care nu le cunoaste limba sa se poata descurca la nevoie. Felul in care nemtii isi gandesc traiul iti permite sa fii mereu in locul potrivit la momentul potrivit.

Pe scurt, sunt un fel de IKEA – te fac sa te simti destept ca ai asamblat un mega dulap. Insa nu uita- nu e vorba de maiestria ta in ale tamplariei, ci capacitatea lor de a face totul atat de practic si logic.

Bis Bald!.

Hipopotamul Metro si Prepelitoiu’

1

Posted by lheeo | Posted in veselie trista | Posted on 02-04-2008

MUIE SPATIUL DIN DREAPTA SI NATO, MUIE SPATIUL DIN DREAPTA SI NATO, MUIE SPATIUL DIN DREAPTA SI NATO

si noi (Funktastics) pupam metropotam-ul sub coada :) pentru ca au trimis lume la noi pe blog, blogul formatiei noastre, Funktastics si pt reclama care o au pe site pt obsedatul din mine si din tine spre sexexercitii.ro unde am gasit poza alaturata pe care am printat-o in marime naturala si am lipit-o pe tavan. am sa incerc sa o nimeresc in fiecare noapte, dimineata, amiaza, dupa-amiaza, dupa-masa, seara si miez de noapte. sper doar sa pot sa dau atat de sus.

si cam atat, cumparati sidiu’ in original, nu luati droguri si inca ceva… vedem noi ce…

a da, mi-am adus aminte:

Il cunosc pe puiul din imagine… si cred ca si voi, cititorii formatiei Funktastics. Poate va mai amintiti intalnirea din scoala cu Ioan, Alexandru, Bratescu, si Voinesti. Baetilor astia 4 le placeau sa istoriseasca intamplari cu evenimente cu invataminte. Cum e si povestea flacaului din imagine, care ne impresioneaza prin induiosatoarea nefericire a unui puisor, de prepelita, ranit la o aripa si lasat sa moara singur, de gerul iernii, de catre prepelita-mama, care nu-l mai poate lua in marea calatorie spre tarile calde… Numa’ ca Ioan si prietenii lui nu au stat cu prepelitouiu’ pana la sfarsit si au presupus ei ca a dat ochii peste bloc. Gresit gen. Shau’ n-a murit, daca tot nu mai pleca in Spania, a intrat pe net si s-a dat spre adoptie. L-a luat o familie de oameni buni, el politist si ea stripteuza. Mama adoptiva a murit de cancer la piele iar tratamentele pt boala au falimentat familia asa ca au trebuit sa se mute de mai multe ori etc etc plm. La varsta de 16 ani Puiul a fost batut cu pietre si violat de 4 fete dupa un meci de volei si tot la aceasta varsta a mai fost o data violat de unchiul prietenei lui care era biker. Unchiul negand aceasta acuzatie.
In loc sa-i spuna tatului ce s-a intamplat, Puiul a ales sa se mute impreuna cu prietena lui, Mirela, pornind astfel prima lui relatie serioasa. Mirela facea tatuaje iar Puiul lua lectii de balet dorind sa aiba o cariera asemanatoare mamei lui adoptive. Din pacate nu avea inaltimea necesara si de cele mai multe ori era respins. Nu s-a lasat, a incercat in alte cluburi si desi nu avea varsta corespunzatoare, a reusit sa prinda, cu ajutorul unui buletin fals, un interviu la Pacha, clubu’ lu’ mutufutepamantu’ gen, dar a fost respins din cauza aparatului dentar pe care il purta. Si-a scos aparatul cu ajutorul unei menghine si a fost primit instantaneu de Briliant si dupa doar 6 luni castiga un sac de seminte de floare baieti, de bostan avem, calde baieti.
Din pacate a cazut in patima drogurilor, a inceput sa ia cocaina, lsd si metamfetamine deseori impreuna cu fratele ei, Prepe, care se intorsese din tarile calde cu gandul de a intemeia o afacere cu banii castigati in Afganistan. Mirela l-a parasit, fugind in munti cu unchiul sau, intemeind o familie si mai tarziu o secta. Puiul incepuse sa ia doze din ce in ce mai mari, a inceput sa nu mai manance cum trebuie si ajunsese la o greutate alarmanta, moment in care niste prieteni l-au urcat intr-un scaun cu rotile si apoi intr-un maxi taxi si l-au trimis inapoi la ta-su in Focsani pt a scapa de dependenta, tatal lui nu l-a recunoscut in autogara decat dupa sandale.
In cele din urma Puiul si-a revenit din dependenta si s-a angajat la Posta Focsani unde lucreaza si acum interceptand scrisori catre Mos Craciun. A incetat sa-si mai urasca mama care a dat bir cu fugitii in loc sa cheme salvarea. Si asteapta cu nerabdare fiecare weekend pt a petrece cu prietenii sai…

quando tomas tu cafeee toma tu cafe enee spaniaaa \:D/

gie reparii

0

Posted by lheeo | Posted in veselie trista | Posted on 01-04-2008

au innebunit reparii…