Posted by sera | Posted in muzica, veselie trista | Posted on 18-07-2007
Există o melodie, dacă poate fi numită aşa, a unui individ Benny Bennasi: Melodia se numeşte Satisfaction. Are câţiva ani vechime, aproape a murit.
Mai există o melodie, Satisfaction, din 1965, a mai multor indivizi. În speţă, a doi. Mick Jagger şi Keith Richards. Cântată de aceştia cu formaţia acestora. The Rolling Stones.
Dintre cele de mai sus, eu tocmai vin de la un concert unde mi-a fost dat să ascult a doua melodie. Cântată de formaţia acelora. The Rolling Stones.
În momentul în care, după ce o bucată din bartai scena lată cât tot stadionul în a sa lăţime s-a desprins şi a plutit pe şine undeva spre mijlocul mulţimii, The Stones au cântat Satisfaction, complet cu (I cant get no) ataşat, 60 de mii de oameni au erupt. Nu cred că am mai văzut vreodată 60 de mii de oameni la un loc. Precentul record îl stabilisem pe acelaşi stadion, la România – Danemarca 2:5 acum câţiva ani. Meci de tristă amintire.
Şi apropo de asta, obişnuit fiind cu meciurile jucate anul trecut pe Lia Manoliu, inclusiv o finală 1:0 cu Middlesbrough, pe drumul spre casă, după concert, mă gândeam cu nesiguranţă că nu ştiu cine a câştigat şi cine a pierdut. Dacă ne-am calificat.
Şi următorul concert, ca audienţă, ar fi Bestivalul. Duminică. În noaptea cu Wu.
Şi apoi Fatboy Slim. Cine vine în deltă? Şi la Jeru în vamă pe 28? Şi atât că altele interesante nu îmi vin în cap acum. Dar se zvoneşte un Summer Jam de la Hades Records, cu fotbal şi baschet incluse.
Mă abat de la poveste. Bartai scena. Bărbaţii ăştia de 66, 63, iar 63 şi 60 de ani. Charlie Watts, Mick Jagger, Keith Richards şi Ron Wood. Cântând superb. Dansând. Şi aruncând în cazan şi un tribut pentru James Brown, Ill go crazy , în timpul căruia o negresă ieşită din pământ m-a făcut să uit de tot. Terapie prin muzică. Scena a ars cu foc roşu la Sympathy for the Devil. S-a aprins subtil la Miss you. A fost magnific.
Şi pentru că tot m-a învăţat un cititor binevoitor, uite şi piesa pe care vroiam să o postez data trecută, într-un plug-in de player de ăla dubios pe site. Somn uşor.


nu conteaza organizarea cum fu’, daca a fost sau nu mai buna ca la B’estival, importanta fu’ atmosfera si senzatia de dupa,,,,ai facut o relatare de senzatii, bravo mai playmatule