Şi dacă tot suntem într-o perioadă prolifică din punct de vedere al înscrisurilor de pe blog, să nu o lăsăm mai moale.
Acum, cu toţii ştim că am păşit oficial, de la începutul anului, pe acelaşi drum cu restul Europei civilizate. Unii rumîni sunt mai pregătiţi, alţii vor fi lăsaţi în urmă. Progresul o cere.
Sectorul asupra căruia vreau să zăbovesc un pic este cel al muncii, mai cu seamă cel multinaţional. Se pare că există un cod al muncii, un mănunchi de rânduieli menite să rănduiască. Rândunele rănjesc. Rî.
Revenind. Legi. Care le includ şi pe cele privind protecţia muncii. Şi care legi trebuiesc însuşite de angajaţi, adică noi, cei care ţinem ţara în spate („şi pe fraieri îi dăm deoparte” - Tataie furnizând un citat esenţial pentrul firul narativ). Pentru că mai sunt unii oameni, trecuţi de 18 ani, la facultate, dar care, ce sa vezi? Nu muncesc.
Dar cum trăiesc aceşti copii nefericiţi? veţi întreba pe bună dreptate. Din mila părinţilor, pe spatele acestora, vă voi răspunde. Mai încolo.
Fuge povestea de mine ca Moise de Ramses. Al 3-lea. Aşadar noi trebuie să învăţăm despre aceste legi. Ce trebuie să faci în caz de: incendiu, foc, foc şi incendiu sunt tot aia, leşin, accident şi alte asemenea întămplări plăcute care pot surveni la locul de muncă sau în drumul spre sau dinspre. Statul român este obligat să pună la dispoziţie iar firma este obligată să plătească un serviciu care constă în predarea legilor mai sus menţionate. Spinos, nu? Ca un trandafir.
Acesta este momentul în care îl plasăm pe Ptolemeu în poveste, ca nuca-n perete şi oul în vârf de suliţă. Cu pereţii din faţă şi spate ai stomacului lipiţi unul de celălalt, Ptolemeu lua parte la un curs de protecţia muncii.
„Accident reprezintă vătămarea violentă a individului care…”
Peter Ustinov vorbea la catedră. Ptole se simţea ca la şcoală. Moşul care turuia legi pe de rost nu îl slăbea din ochi. Îl fixase şi înşira un limbaj de lemn pe nervii mărunt tocaţi ai eroului nostru.
„Cursul trebuia să dureze 8 ore, dar la cererea angajatorului l-am comprimat pentru a putea fi prezentat în decursul unei ori.”
Acul sări de pe disc şi Ptolemeu făcu ochii mari. Omul din faţa lui, monumentul acela birocratic, vorbea româna cu dezinvoltura lui Răducioiu după ce s-a întors din Italia şi talentul lui Vanghelie. Genitivul era cazul lipsă, rătăcit prin mustaţa stufoasă a distinsului domn.
Pe catedra improvizată trona un extinctor. Ptolemeu avea viziuni eroice. Se visa împrăştiind neuronul singuratic al profesorului de ocazie cu o lovitură bine plasată de extinctor în dinţi.
Nu apucă. Peter Ustinov împărţi un teanc de teste pe care tot el le rezolvă cu voce tare. Instrucţia terminată. 15 minute de turuială, 45 de minute rezolvat teste. 60 de minute de elaborat posibilităţi de carnagiu cu ajutorul unui extinctor.
60 de minute pierdute, socoti Ptolemeu, la ieşirea din cameră. La incendiu, tot spre lift!
+este un secret bine cunoscut între oamenii care muncesc cum ca la un incendiu niciodată să nu foloseşti liftul. Motivul nu îl veţi afla niciodată+