sharing e caring (adica let people know)
Se urcară în acceleratul de Iaşi. Ptolemeu şi al său tovarăş de drum, Iolaus. Clasa a 2-a. Familia numeroasă, invers proporţională cu salarizarea, laitmotivul tinereţilor lor, nu le permisese să îşi asigure un drum în puf. De fapt, cea mai apropiată experienţă pufoasă avusese loc cu mulţi ani în urmă când, copil fiind şi la ţară trăind, micul ptolomac nimerise în coteţul găinilor şi înghiţise multe pene.
„Poate nimerim cu nişte ieşence focoase în compartiment,” gândi Ptolemeu. Prin minte i se perindau iepe. Iepe focoase. Sau focoase de război. Sau foc şi oase. Neuronii jucau leapşa.
Dar tânărul erou îşi epuizase de mult norocul alocat lui pentru viaţa în curs de desfăşurare, când câştigase la o vârstă fragedă neobişnuit de multe jocuri consecutive de macao. De unde să ştie că, în timp ce se veselea dând porunci de zor şi schimbând culoarea după placul inimii, el de fapt îşi mânca din infimul dram de noroc ce îi fusese hărăzit.
Aşa se face că cei doi nimeriră într-un vagon cu băieţi cu mai puţine clase laolaltă decât trenul.
Pe hol se perindau personaje. Un ţigan încerca să îi constrângă pe flăcăi să consume bere ieftină vândută de dânsul la suprapreţ. Adaos comercial rezultat din îmulţirea preţului cu preţul. De două ori. La 5 minute după el, garda căuta să amendeze consumul de băuturi alcoolice în tren. Ptolemeu în ţara lui Papură. Corneliu Papură, fost jucător al Universităţii Craiova, mai nou deţinător de ţară.
Personaje. Unul, fost repetent la creşă, care nu părea să fi absolvit cu bine grupa mică, se atârnase de semnalul de alarmă. Avertizărilor disperate ale celorlalţi pasageri el le răspundea cu bezele şi zâmbete tâmpe, nepărând să înţeleagă gravitatea situaţiei. Dimpotrivă, australopitecul începu să tragă şi mai abitir de semnalul de alarmă, după ce în prealabil îi incercase oricum rezistenţa, mai mult sau mai puţin conştient, la fiecare zgâlţâire a trenului. „Este de neclintit!”. Ptolemeu îşi propti capul în mâini şi se gândi cum ar fi să îi plouă în gât. Revigorant.
Combinaţia de aburi alcoolici în privirea celui mai bun nou prieten al semnalului de alarmă şi antichitatea trenului au făcut ca aţa să nu se rupă, trenul să nu se oprească, universul să nu se descentreze. Trăiască produsele autohtone.
Î: Ce e mic, rotund şi albastru?
R: Un pătrat roşu fabricat în România.
Şi pentru că tot am intrat pe un făgaş patriotic, să salutăm un grup special de oameni, a căror zi se sărbătoreşte astăzi. ŞI-O sărbătoresc azi, ei între ei. Indivizii aceia care spun „a place” în loc de „a plăcea”, „a introduce” în loc de „a prezenta” şi bineînţeles „a suporta” în loc de „a susţine”. Aţi ghicit, e vorba de oamenii care faultează limba română, denumiţi în popor aromâni.
Doresc pe această cale să îi felicit pentru iniţiativa lor de a avea o zi în care să se distreze şi să se simtă bine, pentru că sunt şi ei, de ce nu, oameni. Cu lipsuri, evident.
De asemenea, ţin să îmi exprim încrederea că, într-un viitor nu prea îndepărtat, aceşti oameni vor pleca înapoi în ţara lor, acolo de unde au venit, să se războiască în continuare pentru făşia Gaza.
Nu în ultimul rând, aş vrea să îi transmit calde salutări lui Iolaus, care nu a avut nici un rol în această poveste, în afară de a avea un nume bicisnic.
O producţie „O doagă lipsă”.
Ptolemeu întârzia mereu. Mai mult decât o rimă ieftină, acesta reprezenta un adevăr general. Şi dimineaţa asta nu era o excepţie. Priviţi.
8:45. Butonul Snooze a cedat definitiv. A sărit din telefon, i-au crescut picioare şi a plecat. Spre un tărâm unde greutăţile nu îl vor apăsa la fel de greu.
Deodată, urlă o sonerie de apel. Printre pleoape se auzeau frânturi de cuvinte. Şedinţă importantă cu semnul exclamării roşu de la sângele angajaţilor şiroind, în outlook 2003.. la 9.. nu întârzia.
În cap se derulau reguli de 3 simple. Simple doar teoretic. Dacă nu ieşise încă pe usă şi drumul până la ocnă dura de regulă 45 de minute, care aveau să fie daunele pentru Ptolemeu? Greu de gândit. Pe cai!
9:10. Greu de călărit pe mai mulţi cai în acelaşi timp. Pe trei nu ajungea să se întindă, pentru doi trebuia să despartă nefiresc de mult picioarele. Pe cal!
9:20. Abandonat cal. Coborât la metrou. Underground până în pânzele albe. Ţevile din tunel se derulează previzibil.
Î: „De ce se uită bucureştenii pe geam în metrou?”
R: Nu se uită PE geam, se uită la reflexia lor. Trend de vagon. Vanitate subterană. Cârtiţe cârtind.
9:52. Găinile se învârt pe beţe la rotisor, perpelindu-se la foc mic. Mintea fuge. Imagini. Simbolism. Ptolemeu vede cu ochiul minţii un voievod atât de mare încât dacă ar fi existat NBA pe vremea sa, ar fi fost primul ales de orice echipă. Însă nu exista, aşa că domnitorul moldav cu pricina a trebuit să se mulţumească cu ctitorirea de biserici şi cafteli cu cotropitori. Ştefan cel Mare. Fata mijlocie. Ocaua cea mică. Un popor obsedat de mărimi.
10:00. Cine nu este în stare să pronunţe „ctitorire” nu ar trebui să citească aici.
10:21. Ptolemeu este pronunţat mort de către medicul legist venit la faţa locului, chemat de colegele consternate. Eroului nostru nu i-a fost dat să supravieţuiască şi sedinţa aceasta. Bătăi din aripi, pene împrăstiate haotic. Nimeni nu mai bagă în seamă grăunţele protocolare, aflate la discreţie pe masa rotundă din mijlocul lor. Tablou de toamnă. Natura moartă. Cu orătănii.
A venit si caldurilii si vara si murim de cald si ce-mi mai place
Poate am facut insolatie si nu mai stiu sa apreciez frumosul dar din ce am citit din postul de mai jos si din ce am vazut pe iutub am tras urmatoarea concluzie: ne ducem dreacu’ ba!
Nu am vazut Eurovision 2007
baaaa da’ futu-va castigatoarea aia urata!
uite comentarii pe iutbub
“nice song realy but she look like pig”
“si din Romania de asemenea ne bagam pula-n cur la voi 
”
“Yo creo que es un tio eunuco.” (eu cred ca e un eunuc)
)))))
Nu pot sa nu observ coregrafia care pur si simplu m-a dat pe spate, este geniala, priviti doar cum ele, pline de empatie, silicoane si alte boli din copilarie, pun mana pe ea, aceasta Robbie Williams a Serbiei cu papionul desfacut si o lasa sa se plimbe printre ele aducandu-mi in cap imaginea ratustei cea urata care se plimba printre suratele sale din alta specie… sau poate de pe alta planeta in cazul de fata. Din pacate ea nu va ajunge ca in poveste sa le intreaca in frumusete ci doar in greutate, numar de riduri si mustata.
Si mai e si lesbiana – condoleante tuturor femeilor de pe planeta si tin sa precizez ca ma bucur ca nu are ganduri “d’alea” cu barbati. Si cred ca i s-a sculat cand au pupat-o toate fetele alea la sfarsitul clipului….
De ce sunt asa pornit impotriva acestui grasut? Pentru ca a acceptat sa isi reprezinte tara cantand o melodie plagiata.
Melodia originala:
Cantata acum 3 ani la un concurs in Albania unde a si castigat locul intai. Naspa, nu? Un ziar, caruia nu o sa-i pronunt numele ca ziceau ca ducem sida peste ei in tara lor de cacat, a scris despre asta si a mai facut un si clipulet care il puteti urmari aicisilea.
Poate la anu’ il trimitem si noi pe Naomi…
Va pupa tata… tata, nu eu.
Ah si ascultati frate “Sunchase – Remember me Pendulum Remix” geniala!
Sambata seara unii oameni ies si beau POP prin locuri de pierzanie, alti oameni vomita si se uita la Eurovision.
Pai ce drac’ sa fac? Daca nu ma puteam ridica din pat decat cu ceiutz si folii intregi de pilule am ajuns si la asta.
Bai si chiar a fost interesant. Asemenea freak show nu am mai vazut de mult.
Deci.
Participantii au fost , in ordinea numarului de pe tricou, urmatorii: o amarata cu vocea tremuranda acompaniata de 5 babalaci betivi, unii imbracati in roz asortat cu aripi de inger (for real) avand impresia ca sunt foarte amuzanti (idiots), altii cu aspect de reclama din anii ‘60 la British Airways, o plictisitoare, 5 homosexuali imbracati in alb avand pretentia de boyband, un fel de Frank Sinatra cantand in germana ( limba aia se potriveste cu jazz-ul ca pinguinii cu baletul), un travestit emo cu pene si melodie rock’n roll, o Tarja Turunen in mizerie cantand o imitatie de Evanesence, 6 tenori (foarte prosti probabil daca au ajuns sa cante aici), o soprana la fel de proasta probabil ( purtand ochiul lui Sauron in palma ), o alta plictisitoare, 5 distrusi cantand fals in mai multe limbi (da, ati ghicit, aia erau ai nostrii), o isterica in sevraj imbracat in rochie de seara sustinuta de 4 dansatori in costume populare (??), o a treia plictisitoare, o a patra plictisitoare (dar bunutza asa ar fi zis ei, baietii), una care mi-a oarecum placut dar nu pot sa recunosc asta public ca ma fac de ras si mai e si unguroaica, un Cotabitza june prim dar cu un dansator bun rrrrrrrrraaau, un arab crispat (pe care l-au prostit altii ca e grec) incercand sa fie Ricky Martin, unii care se aruncau pe pereti(la propriu), o pitica tzipatoare cu un Bon Jovi batand in butoaie, un Tarkan shikidim numa ca mai negru si mai libidinos, 3 pustoaice bune, perverse si rusoaice pe deasupra (ce vrei mai mult?), un travestit imbracat in exstraterestru ciupind dansatorii lui nazisti de cur ( my alltime favourite) si, marea castigatoare, o a sasea (cred) plictisitoare cu aspect de barbat dintr-un cuplu lesbi.
Foarte tare frate. Si daca nu ma credeti dati click pe cuvantul “travestit”. Efect garantat.
Trăim vremuri grele. Sună a clişeu, nu ţin minte să fi zis „trăim vremuri bune”. Pentru că nu le trăim. Nu sunt eu pesimistul satului, copilul emo deghizat, tristul peren, e doar o constatare.
Vine referendum-ul. Presimt un bilet de vot după modelul: „Nu-i aşa că nu vreţi ca preşedintele Băs Escu să nu rămână în funcţie, sau nu?”. Cu trei variante de răspuns destul de apropiate, fizic, pe buletinul de vot, şi o ştampilă a cărei circumferinţă să fie suficient de mare încât să acopere toate trei căsuţele dintr-odata. Jap! În timp ce parlamentarii ţin legătura cu staff-ul lor administrativ prin Messenger. Tehnologie. Printre toate adresele alea de e-mail care au circulat săptămânile trecute, ale celor 322 de parlamentari vrednici, ţin minte că erau câteva et yahuu punct com. Să le dăm add, îndemn eu, paşnic. (Să le dăm foc, îndeamnă alţii.). Să îi umplem de audible-uri în şedinţe. Un audible chinez pe minut. Hi!是你吧，我知道你在，我可看见你了！casăzic aşa.
Bine, că poate nu e chinez. Dar mă ghidez ferm după principiul „orice om cu ochii mici şi laţi e probabil Jackie Chan”. Orice ar fi, votaţi. Nu facem politică, dar mergeţi şi votaţi.
Să revenim la lucruri mai importante. Nu ştiu câtă lume şi-a dat seama că „Albă ca zăpada” era de fapt un film porno. Gangbang cu 7 pitici şi o fătucă. Titlul e elocvent. Pitici şi fluide. Disney se răsuceşte în mormânt. Somnul de veci e mai bun dormit pe burtă.
Bine, desenele lui Walt sunt o sursă nelimitată de inspiraţie. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă aş vorbi de Mulan. Cu L-ul ăla semănând a i. Ca să nu mai zic de 101 dalmaţieni. Voi vă daţi seama cum e căţeaua aia după ce a fătat 101 de pui? Poza vorbeşte de la sine.
Şi „Mica sirenă” încurajează sexul oral. Trecem mai departe.
Am fost si la Cluj. Şi am cântat, într-o atmosferă tipică de festival al berii. Din public se auzeau urale („M¤ie Steaua, bucureştean spurcat!”), îndemnuri („zi de Universitatea Cluj!”) şi încercări timide de marketing rural („Zi şi tu că vând cinci găini, poate le cumpără careva”). Dragii de ei.
E weekend!
Am plecat azi mai devreme decat de obicei de acasa spre servici pentru ca vroiam sa fac un detour sa ma tund si cum mergeam eu sub caldura soarelui primavaratec tocmai trecea tramvaiu’ si am zis sa-l iau doo statii pana la metrou. Ma urc si ma postez langa usa arunc o privire superficiala in jurul meu dupa jegosi si il observ… Deja se indrepta spre mine imi falfaie o chestie ovala intr-un plastic ieftin pe care scria mai mult sau mai putin REATEBE, imi cere beletu’ sau abonamentu’. scurt si la obiect ii zic “N-am” la care el imi face un semn discret sa ma indepartez de la usa si sa ma apropii de geamul diametral opus asta ca sa nu imi treaca prin cap sa dau bir cu fugitii cand se deschid usile la prima statie – il refuz politicos si bag milogu’ in priza:
- Ma scuzati sefu’, nu-l luam da’ chiar ma grabesc si tocmai se intampla sa treaca si m-am gandit sa-l iau si oricum merg doar o statie.”
- Da bine hai mai incoa’ sa vorbim…
- Pai nu, ca la prima cobor ca doar v-am zis ca ma grabesc
Moment in care shau se gandeste ca ar fi ok sa ma traga de brat dar cei 5 ani de origami pe care ii am la activ ma ajuta sa evadez din respectiva prindere fara nici o problema si ii zic frumos sa nu mai puna mana pe mine… Il vad cum se uita dupa colegii lui dar acestia erau ocupati hartuind femei si elevi lipsiti de aparare in fata acestor pungasi care trebuie sa-si scoata spaga pe ziua respectiva…
Ma instalez cu un picior pe scara, actiune ce dezvaluia clar intentia mea de evadare la prima statie care se apropia cu pasi repezi spre necazul controlorului care se decide inca o data sa ma traga de pe scara de data asta apucandu-ma cu ambele maini de brat. Vizibil iritat de taranismul de care dadea dovada acest manglitor ma smucesc si aproape ca urlu la el
- DA’ STAI BAI NENE SI NU MAI TRAGE ASA DE MINE!
La auzitele strigatului meu ca din gura de sarpe un pensionar (dragul de el…) asa la vreo 200 de ani imi sare in ajutor lovindu-l discret peste umar si ii zice
- Lasa-l domne, n-auzi ca ii pare rau???
TANANAM – opreste tramvaiu’ in statie si asta turbeaza si cu ochii rosii de nervi ca o sa scap se incordeaza la mine si exclama printre dinti:
- BAAAAAI JMECHERE!!!
Se deschid usile si ma dau jos la care omu’ schiteaza o miscare ca si cum vezi Doamne mi-ar da una, moment in care m-am enervat si am tipat la el pe ton de cartier:
- Hai prostule coboara!!!
Dar a stiut ce e mai bine pentru sanatatea lui si a ramas in tramvai…
Cam asta am patit eu in cele 5min de calatorie cu tramvaiu’ pe ziua de azi…
P.s. am dat in google search la “controlor ratb” si tin sa precizez ca mi se face sila cand vad atatia oameni ca ii pupa-n cur, ca vezi Doamne ce injurati sunt ei si ce slujbe de cacat au – ma pis pe ei! Sunt niste nesimtiti care trag de tine si care iti baga mana in geanta si te bruscheaza atunci cand simt ca te duce mintea putin mai mult decat ei… NU AU VOIE SA PUNA MANA PE TINE!
“Da ste faaan, da’ trebuia sa-ti iei bilet” ei bine nu am casa de bilete acolo de unde ma urc eu… sa zicem… plus ca nu suport aceste scursuri ale societatii!
O doza de tupeu te scapa – ei nu cauta sa fie drepti, sa-i pedepseasca pe blatisti, ei cauta doar banii care ii pot sustrage de la blatisti. In momentul in care refuzi sa prezinti buletinul se vor preface ca suna la politie dupa care vor face pe baietii buni cu tine zicandu-ti ca pot anula sosirea echipajului daca le dai buletinul, iar cand tu vei refuza in continuare te vor lasa in pace pentru ca interesul lor nu este sa-si piarda timpul cu tine ci sa faca bani – vor trece la urmatoarea victima.
Cacaturi care le puteti face pentru un blat de succes gasim si aici desi nu bag mana in foc ca merg toate dar macar aveti un punct de plecare…
cam lung peseu’
lasati-o mai usor cu popu’ ala ca a venit caldura si va ia de cap…
E greu în showbiz. Întăi am petrecut un sejur în vamă. 1 mai muncitoresc. FIX de 1 mai. Marţi spre miercuri. Vama semi-goală, fără toată forfota (viitor mare producator) şi nebunia pe care postul de spanac umflat al lui scula-n chizda gagicu urat al şi mai urâtei zi-le loredana, o glorifică. Fără toate astea.
Şi am văzut vama de pe faleză. Cu o găină dubioasă deghizată în struţ care a aterizat pe capetele noastre. Legenda spune că e cloşca din binecunoscuta sagă cu Horia, Crişan şi a lor cloşcă. Şi ne-am prăvălit apoi în vamă unde am dovedit baterii de pop. Şi alte chestii. Şi o fecioară tânără care a dat dovadă de un entuziasm specific vârstei. 17 e legal?
Şi focuri pe plajă. Şi artificii. Frigul nu s-a simţit.
Dar ne-am întors, inevitabil, la trafic şi muncă. Metrou şi Libertatea pe feţele călătorilor. Unghii mari la degetele mici. Fiecare găină înapoi la găurica ei, să mai ouăm o data pentru corporations for the nation.
Şi plecăm iar. E 4 dimineaţa. Trenul e la 7, destinaţia e Cluj, e un oraş de văzut, sunt clujence de dovedit, duminică seară e un concert de susţinut. Vin din Web, de la Maximilian şi Luca, doi party starteri foarte promiţători. E bine. E greu în showbiz.
