Pendejos

Apocalipsa e aproape. Centrul Bucurestiului este impanzit cu noua svastika. Unde ieri erau luminite de craciun, acum e semnul diavolului. Pocaiti-va.

Acolo scrie ca vine dracu!

Hm. Cine spanac se apuca de scris luni de dimineata? Capul e inca la stadiul de sambata seara, inainte de momentul iesirii in oras, electrizat de placerea ce va urma. Corpul i-a luat-o inainte, e deja la munca si se gandeste cu groaza la momentul in care si capul il va fi prins din urma si va fi luat contactul cu ziua de luni, la fel cum un ou ar lua contact cu un zid. Zbang. Doar ca pana atunci va fi deja marti. In lumea reala.

Mi-am propus sa evit a mai folosi cuvantul ala de doua litere, care incepe cu N si se termina cu U. Pe de-o parte ar da o tenta mult mai pozitiva intregului spanac, adica insemnarii de fata, pe de alta parte ar fi un element cheie al conflictul meu mocnit cu MS Word. Vad, in mintea mea, coloana infinitului pe post de falus, impotriva functiei de auto-corectare din Word. ‘Partea a 3-a’, se aude timid de undeva. Falus!, spun eu la randul meu. Cracnirile sunt retezate rapid si nemilos, ca un morcov dus la taiere. Portdrapelul meu flutura un steag cu Rocco Siffredi. Totul se leaga.

Prostia oamenilor care lucreaza in firme mari este imensa. Cu cat e mai mare firma, cu atat gasesti mai multi prosti. Firma functioneaza, evident, pentru ca acesti oameni prosti sunt incredibil de perseverenti si muncitori. Si prosti.

Si unii din oamenii ASTIA prosti vor fi oameni din AIA prosti care vor flutura stegulete cu Ferestre 95,(caci asta le este nivelul, intelectual sau altfel) cand Bil Portzi, Usitze si Portaluri spre Iad se va plimba cu papamobilul prin centrul capitalei, facand cu mana sutelor de mii de fanatici care cred ca salvarea vine la pachet, intr-un sistem de operare cu licenta descarcata sub forma de fisier Windows Vista keygen.txt. De pe DC++. Torentele sunt doar pentru filme porno. Cu cai si caini. Basescu and Gheitz. Weendoz meichin Romania a better pleis.

Ceea ce e mai mult decat pot spune despre club A, pentru ca aia se duc dracului. Fara sa se uite inapoi. Pentru ca daca se vor uita inapoi, se vor impietri.

Club A. Clubul Arhitecturii. Acolo unde niste baieti onesti au vrut sa organizeze, intr-o duminica oarecare, un parastas pentru nasul muzicii funk, Ion Maro, James Brown. Cu intentia onesta de a permite accesul doar arhitecturistilor, urbanistilor (adica fratii mai mici ai arhitecturistilor, care se ocupa cu schite de boscheti) si in general detinatorilor de carnet de student al Universitatii de Arhitectura si Urbanism Ion Mincu. Plus invitati speciali, vedete autohtone ce vor ramane anonime (DJ Pantera de la Burger, Serafim de la Funktastics, Hades Records e pe zona), vedetele de cartier (Uzzi, Dedi Chedi, Tataie, Mamaie, Soacra Mare, Nasu mic) si tot asa.

Numai ca socoteala de acasa e diferita de cea din targ, iar baietii onesti s-au lovit de o bariera de netrecut, mica grasa si slinoasa, personificata in povestea noastra de domnul Mihai Ionescu, patronul clubului mai sus amintit.

E urat, stiu.

Muzica funk trebuie ca i-a zgariat urechile in mod neplacut, ori buzunarele oneste trebuie ca au fost insuficient de pline pentru a-i satisface pofta si ghiarele hraparete, caci domnul Ionescu a gasit de cuviinta sa dea stingerea micii manifestatii la o ora la care de obicei ar fi trebuit sa inceapa.

Dar, precum in marile filme americane, gen Titanic, in care idiotul principal moare, si povestea noastra are, la randul ei, un final fericit. Baietii onesti si-au scuipat in san, si-au dat pantalonii jos si au improscat cu Sida in tot clubul.

Ceea ce ar fi fost foarte tare. Daca s-ar fi intamplat. Ceea ce s-a intamplat cu adevarat e mai smecher. Un baiat dinre cei onesti a proiectat, pe aceeasi panza pe care cu o ora in urma se zbantuia nemuritor nea Maro, mesajul ‘club A = SIDA’, in aplauzele si chiotele celorlalti baieti onesti si, spre nedumerirea, confuzia, indignarea sau veselia bahica a cetatenilor ce umplusera intre timp spelunca. Dupa care am tras cortina si am parasit bomba. Zi END.

Si tot ca in filme, mai dezvoltam si un mic univers paralel, in timp ce ruleaza pe ecran distributia si numele tuturor acelor persoane neimportante, care au tinut cate o lampa in mana zece ore pentru a avea lumina adecvata sau care au fost trimisi dupa seminte pentru ca aveam eu pofta. Asa. Este vorba despre oamenii aceia, fara acces la net acasa, care intr-o vineri noapte, la ora 3, de exemplu, pot fi gasiti intr-un Internet Café, de exemplu, pe la Piata Romana, pe langa barul Inbox, de exemplu, incercand sa agate persoane de sex opus, sau nu, urate sau foarte urate, prin intermediul messengerului, hi5-ului sau altor asemenea calamitati naturale. Evitati asemenea locuri, oameni buni. Evitati-le pentru ca, spre dezamagirea voastra, colectiva, si a noastra, cei care am fost acolo, intr-o vineri noapte, la 3 dimineata, dornici sa incheiem iesirea intr-un mod mult mai idiot ca de obicei, am constatat ca nu au jocuri! Asa ne-am trezit 6 insi cu o ora de net fiecare pe cap. Si atat. Senzatii tari cu tastaturi unsuroase si utilizatori cu mana in buzunare gaurite.

Va las cu aceste ganduri. Razboiul meu cu conecs-vodafon continua, detaliile se amana pentru partea a 4-a. Care va fi si epilogul. Si na ca am zis si NU. Mai sus. ‘Nu’ transformat, cum altfel, de Word in ‘un’. Nori sumbri atarna in jurul capului meu. Bil Portzi arde.

Pendejo Pop Squad este un sustinator dedicat in campania “club A = SIDA”. In curand un logo.