Si o ceapa. Si un ins zis Cracanel. Toate legate, aparent inexplicabil, dar nimic nu e lasat la voia intamplarii in imperiul malefic, unde binele se contopeste cu raul si Nutella cu painea. “The war on turr”, cum ar spune un sef de stat antipatic mie si drag milioanelor de drone de partea cealalta a Atlanticului..
Inapoi la ceapa. Si cele doua otravi. Una mai mica si una si mai mica. Parca puse cu mana, in mijlocul bucatariei. Ceapa nemiscata, dand dovada de o stabilitate demna de un ou spart, intr-o incercare de a-l pune pe masa in picioare. Desigur, picioarele oului sunt aproape insesizabile. In imparatia oualeor, lipsa picioarelor e o chestiune de mandrie..
Si otravele. Trepidand de bucurie. Scotand un sunet minuscul, daca ar fi sa analizam sunetele dupa marime, in loc de volum; sunet comparabil cu cel facut de o pupaza tasnind spre dugheana. Zbrrrr.
Asadar, cine sa aseze, in ordine crescatoare, in ordinea marimii, o ceapa, si doua otravi, mica si mai mica respectiv, in bucatarie? Capetele noastre lucrau la turatie maxima, initiind un proces de deducere demn de Sherlock Holmes, Kojak sau capitanul Panait. Singurul in masura sa faptuiasca un asemenea act de sfruntare nu putea sa fie decat vecinul nostru. Negresit. Cracanel! De obarsie polonez. Dar precum valahii au zadarnicit planurile lui Sobieski, asa si eu voi trece la urmatorul subiect.
Nu stiu cine stie si cine nu, daca fu teapa sau nu, dar cert e ca acum cateva saptamani am fost informati de o presupusa ploaie de stele vizibila si din, dar mai ales din afara capitalei noastre dragi. Dornici sa scapam de leprele de oras, am purces cu mic cu mare sa cautam lepre de padure, cat mai departe de Bucuresti. Cam la 30 de km, asa. 25, poate.
Conform prietenului pe care acum il cautam cu intentii care mai de care mai bune, a se citi scalpare, stelele ar fi trebuit sa se vada cazand cu o frecventa uluitoare. O suta pe ora. O gramada. Aproape doua.
Ajunsi la fata locului, nu mica ne-a fost mirarea cand am fost intampinati de un cer innorat, in proportie covarsitoare. Cer innorat. Cu nori.
Evident ca nu am vazut picior de stea. Nu inainte sa ne ingrijoram serios, caci unde cadeau toate stelele astea? Daca pica una pe noi? De ce cad stelele? Stabilitatea galaxiei noastre pare a fi una fragila si supusa hazardului. Stele cad, comete zboara, meteoriti gonesc si biscuiti biscuim.
Rapid, am trecut la cugetari intelectuale. Suporterii Craiovei sustin Craiova. Suporterii Timisoarei tin cu
E doar logica mea, Mergand mai departe, mascota echipei ar trebuie sa fie, indubitabil, Stela Popescu. Un mic spectacol de cabaret inainte de fiecare meci. Cu Arsinel pe post de crainic de stadion. Stela Bucuresti!
Se intrevede destul de clar o tranzitie, logica, fireasca si geniala de altfel, de la stele, cazatoare sau nu, la Steaua. Iscusinta mea literara iese la iveala. Ca asta n-are legatura cu otrava si ceapa, e alta mancare de peste.
Destul. Inchei cu trei citate.
Conform Dilbert.com, pe langa Lucifer, the Prince of Darkness, Ruler of Hell, ar mai exista si:
“Phil, The Prince of Insufficient Light, is the ruler of Heck (for sinners whose transgressions aren’t serious enough for Hell). He pops up about once a year to impose mild sanctions for mild sins. For example, once he punished Dilbert by making him eat lunch with the accountants.”
“The mouth is like a tropical panocha” anonim
“Let your anger be like a monkey in a pinata. Hiding with the candy, hoping the kids don’t break through with the stick”, Master Tang, Kung Pow.
