Mi-am adus aminte zilele astea cand mergeam pe Lipscani ca in Olanda, “oamenii cu sprayul” adica pustii aia fantomatici care lasa pe ziduri tot felul de hieroglife moderne pe care nu le poti descifra decat la o privire mai atenta, au devenit in timp angajati ai primariilor din diverse localitati…suna ciudat ca din “rebel/non-conformist” sa te transformi in “om al municipalitatii”, dar nu e vorba de functionar in adevaratul sens al cuvantului, oamenii astia faini nu erau recrutati pentru a ingrosa randurile birocratiei, ci pentru a face ceea ce stiu ei mai bine- sa mazgaleasca.
Nu stiu prin ce minune- daca fu cu aprobarea primariei sau ba, dar cert e ca si in Bucuresti a luat fiinta un fel de zid al plangerii pentru cei care, satui de creioane, au inceput joaca cu sprayul
si baietii au reusit sa imbrace zidul asa de fain incat aproape nu iti dai seama ca a fost facut cu sprayul. Mai mult, unele personaje au tendinta sa iasa din desen – atat de reusita e impresia de 3D creata de sevaletul stradal. Daca vreti sa vedeti minunea in persoana…faceti in asa fel in cat pasii sa va poarte si la intersectia strazilor Pictor Arthur Verona si Dionisie Lupu…
…va garantez ca macar 10 minute nu va veti putea desprinde privirea de un zid care pana de curand a fost lipsit de stralucirea si culoarea pe care o are acum. Si ca sa nu uit…puteti intalni ceva similar pe Lipscani- la scara mai redusa, dar la fel de colorat.
Cat despre ce se mai poate face cu un dram de spray cu vopsea si mult talent si imaginatie, fiti atenti la tipul asta(multam Cake- poate ajung si eu sa vad asa ceva live)
Melodia de azi: The Perishers – “Nothing like you and I”
Filmul de azi: “Green Street Hooligans”