Multinaţionala unde lucrez a găsit de cuviinţă să aibă grijă de viitorul şi sănătatea lemmingilor corporatişti oferindu-le Cola si Fanta la discretie. (banii obţinuţi din reclama la COLA şi FANTA au fost adăugaţi la fondul de rulment al Pop Squad. Mereu am vrut să zic “fondul de rulment”.) Fiind un om cutezător din fire, am imbrăţişat această iniţiativă nobilă a companiei, chitit pă pagubă, consumând cantităţi incomensurabile când de Cola, când de Fanta. În rest, sunt un om sănătos, care preferă produse de calitate indiscutabilă şi incontestabilă.
Această veritabilă mană cerească este gandită in aşa fel incât lemmingul, când simte setea în gâtlej, să se deplaseze spre bucataria comună, pentru a-şi umple un păhărel mic mic şi a bea ca americanii, nu înainte de a face plecăciuni, osanale si jertfe la adresa lu’ Bob şi a socializa, cordial, cu ceilalţi lemmingi. (Bob = şăfu al mai mare, numit generic Bob. In cazul nostru, pă el îl cheamă Leri)
(paranteza număru doi: paharele sunt genul de pahare de plastic pe care nu le cumperi niciodata când pleci la grătar, strâmbând din nas cu tovarăşii de beutură „cum să ne îmbătăm NOI cu ASTEA? NOI avem antrenament!” În acelaşi timp, sunt genul de pahare pă care le cumperi când ai musafiri)
Am generat murmure dezaprobatoare, stereo, când, dând dovadă de un spirit întreprinzător nemaiîntâlnit, am luat o sticlă întreagă la birou. Spock, there is a rift in the timeline! I know commander! It’s caught my ears!
Toate bune, până când mi-am dat seama că mini paharele vor necesita un efort suplimentar din partea mea. Umple, bea, umple, bea, şi tot aşea într-o veselie. Momentan contemplez aducerea unei halbe, la birou. Nu se pune problema să beau din sticlă, nu suntem animale. (Deşi unele colege arată cam aşa)
Invăţătura de azi nu există.
Melodia de azi e magică, iar de filme nu am timp. Pe joi!