O oaza prin tristetea cotidiana a mersului cu metroul la munca mi s-a asternut pe neasteptate in palme…o carte…o placere de demult dar de prea mult (si de prea multi ) ignorata.
Uitasem cum e sa deschizi un lucru atat de mic fix acolo unde ai ramas ieri si cu nitica emotie sa descoperi ce a mai facut X sau Y si sa uiti de tine pentru ca tu deja nu mai existi…mai e doar povestea…iar tu esti parte din ea…e ca si cum ai intrat in carte deja (nu…nu am fumat nimic 
) si esti in universul ei te misti printre eroii ei asemeni unui calator in timp care nu vrea sa deranjeze nimic din echilibrul lumii pe care o viziteaza. Esti acolo si doar asta conteaza…mai mult nu mai esti unde erai- intr-un metrou imbacsit de fetze triste, de dusmani declarati ai igienei personale, de curvulite cu jupe pe care le ignori ca ti-e prea somn sau pentru ca stiii ca nicicand n-o sa ajungi sa le vezi si captuseala. Accesoriu optional- un mp3 cu ultima muzichie shparlita de pe DC++ cu o noapte inainte…Si stai asa si citesti si citesti si citesti si deodata se trezeste vreun coleg care te-a vazut de peste munti si mari (de sudoare si alte asemenea desfatari) sa te trezeasca, sa te readuca la realitate si sa iti povesteasca aventuri din viata de rahat a unei corporatii care iti ingropa zilnic identitatea si pentru care vei fi mereu un ecuson sau un numar sau mai rau…un simplu angajat. Ce sa faci…din politete iti scoti doar o casca din urechi si dai din cap ca un dobitoc si zambesti , in timp ce amesteci injuraturi cu versurile melodiei care inca iti mai bazaie in urechi…si gandesti- mai e inca speranta- o sa taca si o sa pot sa ma intorc la cartea mea. Canci…exact cand tace mucosul … se deschid usile…pasesti inafara metroului si in timp ce iti inghesui cartea in geanta, te uiti la ceasul de la metrou si calculezi viteza cu care tre sa o iei spre locul care te stoarce de energie in doar cateva ore…Oftezi…iesi din metrou si o iei la goana anticipand momentul in care vei deschide cartea din nou peste aproximativ 23 de ore 40 de minute si 36 de secunde- mai ai putin…
Filmul de azi- Layercake
Melodia de azi – All night long- Lionel Richie
dureros de trist…been there, done that. cum mai e plantatia TechTeam these days? cred ca stufoasa..
Flo(c)ricele Flo(c)ricele,
Ce-mi aud timpanele,
De-aviare te legai,
Si-n gand dulce iti sopteai..
“Oh, de-as fiu si eu nitzel
Macar p-atat de frumusel,
Sa ma zbengui cu avant,
Lang`-un pomisor in vant,
Si ce mult ma guduram
Cand vedeam….dar ce vedeam?
ZIDUL!
Morala: lasa puii in pace, ca daca nu, ai de puii tuturor
! 
!
Weekend fain in Deltah, dc tot veni vorba de pasari, ai grija la pelicani
mai Foosa ai gresit postul unde s adepui comentariul
)