Capello are convulsii la fiecare atac al americanilor. Simți cum vrea să intre pe teren și să muște din fundașii lui dezorientați. Anglia conduce cu 1-0, dar americanii se apropie din ce în ce mai periculos de poarta lui Green. Englezii răbufnesc dar SUA are în aparăre un trunchi de om care retează copaci și picioare și are chiar și jingle dupa fiecare intrare: DEMERIT! Pauza se apropie și se pare că englezii vor intra totuși cu avatajul la cabină, pentru a face dragoste cu el și pentru a se bate pe umăr satisfăcuți unul pe altul. Și atunci se întâmplă. Clint Dempsey se învarte de câteva ori semi-inutil, trage un șut impotent și aparent fără pericol dar Green nu vrea să prindă mingea și o împinge în proprie poartă. Se aude un sunet înfundat de cer prăvălit peste portar. Capello vrea sa îi smulgă testiculele și să le arunce în ocean. Vine pauza. Se anuntă urgie mare în vestiarul Angliei.
Read the rest of this entry »
Auzi da tu chiar o sa scrii despre tot campionatul? În fiecare zi?
Cum am presupus, Domenech e un antrenor slab care nu știe să descuie echipe care se apără atent, cum a fost Uruguayul, cum am fost pînă și noi în ultimele 3 întâlniri cu francezii. Bilanțul zilei de ieri? 2 bilete pariate, 10 lei cheltuiți, 10,85 lei câștigați. Suntem pe plus!! Azi reinvestim banii în speranța unui profit mai mare de 85 bani.
Read the rest of this entry »
Posted by sera | Posted in fotbal, veselie trista | Posted on 11-06-2010
Africa de Sud – Mexic. Bafana Bafana – Pendejos. Primul meci. Un miliard de vuvuzelas urlă furioase. În momentul în care încep acest reportaj, este minutul 55 și Tschabalala a înscris primul gol al Mondialului. Africa de Sud sărbătorește. Desmond Tutu dansează. Și redactorul acestui articol jubilează, căci am pus în total 10 lei pe victoria Africii de Sud sau pe egal. Raționamentul meu se bazează pe o statistică probabil irelevantă ce spune că niciodată țara gazdă nu a pierdut primul meci, dacă acel meci a fost si primul al campionatului.
Read the rest of this entry »
Păşea încet şi apăsat pe culoar. Fiecare pas îl apropia de ieşirea din colivie. În ochi avea speranţă, în suflet ardea dorinţa de răzbunare. Dar toate la timpul lor, întâi să iasă de aici, să facă un duş în siguranţă, să doarmă pe un alt pat decât unul supraetajat, să atingă o femeie între picioare.
Am impresia că orice român a fost măcar o dată la Ikea. Unii vin cu o listă bine definită şi cumpără exact ce au nevoie. Alţii merg să cumpere o măsuţă şi ajung la casă cu încă 10 obiecte în coş. Adică “la naiba, covoraşul ăsta costă doar 2 lei! Nu ne trebuie, dar COSTĂ DOAR 2 LEI!!”
Există însă acolo ceva mult mai îmbietor decât mirajul accesoriilor ieftine şi inutile. Există hot dog la 1 leu şi băutură fără limită şi încep să bănuiesc că marea majoritate a celor care umplu zilnic parcarea vastă din jurul magazinului au ca motiv principal al vizitei lor HOT DOG-UL LA 1 LEU. E atât de ieftin, hai să luam 10. Nu pot mânca decât 3, dar hai să luam 10. Read the rest of this entry »
Pentru că ne place muzica(l) vă recomand albumul lui Butch, Fiul Risipitor, care a apărut acum 10 zile la Hades Records. Pentru a vă îmbia sau oripila definitiv propun spre ascultare două din piesele de pe album.
Există riscul ca cea mai mare performanţă sportivă reuşită de mult timp de un club din România să fie umbrită şi confiscată de neaveniţi care nu au legătură cu fenomenul.
Posted by sera | Posted in rumegari, veselie trista | Posted on 16-04-2010
Aceasta nu este o soluţie pentru a scăpa de cretini. Este doar un basm.
Nu credeam că este fizic posibil, dar unii au ţinut morţiş să demonstreze contrariul, aşa că iată-i: People who were stoned to death. Amina Lawal evident a încercat, dar a adormit pe parcurs. N-ar trebui să fie și Snoop Dogg pe undeva pe acolo? Cu Cheech & Chong.
Râdeţi voi, dar lapidarea nu este o glumă. Mai ales dacă ai parte de nişte aruncători fără ţintă.
Posted by sera | Posted in rumâni, veselie trista, video | Posted on 15-03-2010
Am stat eu ce am stat şi am chibzuit şi am ajuns la concluzia că cel mai bun loc de muncă din România este în Constanţa. La malul mării, în oraşul care se autoguvernează, funcţia de primar este precum o numire la curtea regală. Cetăţenii urbei duc un trai opulent, fără griji, fără drumuri nepavate, străzi neiluminate, câini ai străzii şi oameni asemenea. În aceste condiţii de lapte şi miere, în calitate de primar este nu doar normal, dar de-a dreptul meritat să îţi petreci majoritatea timpului în vacanţă.
Read the rest of this entry »