Palmele îi transpiră întruna şi pachetul de şerveţele primit de la bunica nu mai face faţă. Încearcă să se ridice în picioare, dar genunchii îi tremură şi îl constrîng să se aşeze la loc. Se uită iar către coşul de gunoi, dar parcă nu mai are ce vomita. Încearcă să repete un vers, dar nu scoate decât un scâncet pierdut, de pisică rătăcită întro junglă cu tigri.
Deodată, uşa cabinei se deschide şi o femeie cu căşti şi legitimaţie de PROST TV la gât îl anunţă sec: “Cinci minute”. Uşa se închide la fel de repede şi rămâne iar singur. Aude chicoteli în dreptul uşii şi e convins că afară se pariază pe eşecul lui.
Întrerupem programul obişnuit de aberaţii pentru a vă aduce la cunoştinţă că începând de astăzi beneficiem de o interfaţă diferită pentru varianta de mobil a blogului. Cu alte cuvinte, dacă intraţi de pe telefon, veţi accesa automat o varianta optimizată pentru aparatul vostru.
Deocamdată este o temă foarte simplă pentru mobil, care urmează să fie customizată cât de curând. Aşteptăm feedback, în special dacă întâmpinaţi probleme. În acest caz vă rog să lăsaţi un comment şi să specificaţi modelul telefonului şi browserul folosit.
După rezultatele dezastruoase din 2011, Statul Român a decis să ia măsuri extraordinare pentru a evita o nouă calamitate. O analiză comandată de însuşi preşedintele ţării a concluzionat că vina principală o poartă sistemele de supraveghere prea stricte şi subiectele mult prea grele. Prin urmare, au fost înlăturate camerele de luat vederi din sălile de examen şi s-a luat decizia ca profesorii supraveghetori să părăsească încăperea în momentul începerii examenului. În plus, în secret şi neştiut de nimeni, corectorii au primit sarcina să valideze toate răspunsurile ca fiind corecte. Totul pentru a îmbunătăţi rata abjectă de promovare din 2011.
Dacă preoţii noştri ar avea măcar o oca mică din puterea lui Saruman de a prăvăli o tonă de zăpadă de la mare depărtare peste toată Frăţia Inelului (vezi link la final), atunci aş înţelege tot tamtamul cu sfinţirea apei. Dar nu au. Read the rest of this entry »
Lui Iulian Filipescu nu i se zice Tăndală degeaba. I se spune aşa în primul rând pentru că seamănă cu Tândală. Mai departe, lasă impresia că ar putea reacţiona aşa cum te-ai aştepta să reacţioneze Tândală. Că ar vorbi ca el. Că ar gândi ca el.
Dar ce mulţi poate nu ştiu e că Iulian a avut parte de câteva momente fabuloase de-a lungul carierei, iar la apusul ei şi-a trăit chiar şi clipa de glorie, pe când evolua în 2006 în Elvetia.
Iulian Felipe Tândală Filipescu
Se făcea că era ultima etapă a campionatului elveţian. Fc Basel era pe locul 1, la trei puncte in faţa echipei FC Zurich, iar sorţii programaseră meciul FC Basel – FC Zurich exact in această ultimă etapă fatidică. Decisiv, deci.
Doar o victorie putea trimite titlul spre Zurich, echipa cu golaverajul superior, dar favorita certă era echipa din Basel. Meciul a curs fără incidente până în minutul 30, când s-a intamplat ceva neprevazut. Ceva ce Inelul nu intentionase. Zurich a deschis scorul prin unul din jucatorii care jucau atunci la Zurich.
Haos. Delir. În Zurich, elveţieni în extaz aruncau cu ciocolată şi ceasuri în aer. În Basel, dădeau cu ele de pământ. În acel moment, Basel trecea pe locul 2, iar campioana era Zurich.
Meciul a continuat într-o notă fotbalistică. Ambele echipe atacau pe rând. A fost un du-te vino continuu fără momente notabile până prin minutul 70 când un jucător de la Basel a decis să întoarcă soarta partidei şi a marcat, modificând scorul înscris pe tabelă: 1-1! Campionatul revenea la Basel, zurichienii îşi ascuţeau cuţitele iar cei din Basel deja selectau domniţele care urmau să facă baie goale în ciocolată fierbinte.
În acest moment intră în scenă eroul nostru. Iulian, băiat de Slatina, fundaş de meserie, legitimat la FC Zurich, începe să urce. Şi urcă, şi urcă greu de parcă ar fi escaladat Mont Blancul, până când în minutul 92,45 ajunge finalmente în careul adversarilor. Şi tocmai pe când ajungea el acolo venea şi o minge centrată de pe partea dreaptă. Şi Iulian a făcut ce e plătit să facă, trimiţând balonul în aţe.
Atunci a revăzut cu ochii minţii ziua de 29 martie 2003, când Tata Puiu i-a zis “Azi joci fundaş stânga”. Gazonul era de fapt nisip, adversarul era Danemarca şi mingea a ricoşat din Iulian ca din colţul mesei. Scorul final a fost 5-2 pentru ei. Şi muulţi critici au răsărit ca ciupercile după ploaie pe capul bietului băiat. Dar azi! Azi el a dat cu piciorul decisiv (de mai multe ori, cum avea să reiasă ulterior) şi a căştigat campionatul Elveţiei. Le-a zis criticilor săi ” _|_ “.
'Cu piciorul! Şi cupa şi pe ăia din spate!' pare să zică el.
Arbitrul a fluierat finalul meciului şi Zurich era campioană. Ciocolata se acrise în Basel. Suporterii gazdelor nu au mai suportat umilinţa şi au năvălit pe gazon cu sutele, alergându-i pe jucătorii proaspătei campioane. Nu pentru a-i felicita.
Supărat că un regiment de suporteri frustraţi încercau să îi strice clipa de glorie şi temându-se pe bună dreptate pentru integritatea sa corporală, Iulian a lovit din nou decisiv cu piciorul. De mai multe ori. De fapt, se poate spune cu uşurinţă că a împărţit darnic picioare, în dreapta şi în stânga, cosind printre ultraşi cu crosa.
Mai jos puteţi viziona faze din acel meci. Din păcate rezumatul nu include şi bătaia apres les match.
Posted by sera | Posted in muzica | Posted on 22-11-2010
Compus de mine. Si Praetor. Defapt Praetor mai intai ca e albumul lui. Si de DJ Undoo. Si produs de Dribbler.
De asemenea, am adaugat un nou link la casuta cu linkuri de la alte pagini marfa. Blogul “King of Romania”, scris de un american care locuieste in Cluj si care are motto-ul “I’m more Romanian than you”. Pe scurt, sunt parerile unui om despre tara noastra, scrise frumos. Apropo, blogroll-ul nostru e undeva jos de tot in dreapta, pentru ca nu stiu cum se muta aici sus, la vedere.
Posted by sera | Posted in fotbal | Posted on 16-09-2010
De când s-a instalat pe banca Stelei, Ilie Dumitrescu ştie una şi bună. Înainte şi după fiecare meci vorbeşte despre subordonarea adversarului. „Intenţionăm să subordonăm echipa adversa…”, „ne-am subordonat adversarul” şi tot aşa. Mă Ilie mă, dar fotbal când joacă echipa asta a ta, atât de ocupată cu subordonarea? Trec cu vederea faptul că în puţinele meciuri disputate până acum cu Ilie la cârmă, nu am văzut picior de subordonare.
Am văzut joc haotic şi în gol, am văzut 4 jucători băgaţi titulari şi încă unul pe parcursul meciului după ce toţi 5 abia veniseră în urmă cu o săptămână la echipă. Am văzut ceasurile nepreţuite, fiecare cu povestea lor, fiecare mai interesant decât Ilie antrenorul.
"Deci ceasul asta..."
Poate sunt rău. Am văzut totuşi şi ceva subordonare. L-am văzut pe Ilie subordonat de patron („dacă (nume de patron oier jegos de nemenţionat pe acest blog) vrea să desfiinţăm echipa a doua, e ok, nu mă interesează”. Sau „dacă (numele aceluiaşi jeg) laudă sau ceartă jucătorii în presă e ok, ei s-au obişnuit şi nu îi afectează”.) Când a venit vorba de suporteri, Ilie Vijelie a fost mult mai brav, ieşind la atac şi reproşându-le acestora că nu ar trebui să fie nemulţumiţi. Ce să-i faci, nu toţi au galerie de artă şi restaurant şi poate pun mai mult suflet în susţinerea echipei decât pune Ilie în pregătirea meciurilor.
Steaua joacă diseară pe Anfield cu Liverpool. Poate că prin talentul individual al jucătorilor sau prin noroc va scoate un rezultat pozitiv. În orice caz, nu prin priceperea lui Ilie. Nimeni nu schimbă ca antrenor mai mult de 10 echipe în mai puţin de 10 ani fără motiv.
Posted by sera | Posted in fotbal | Posted on 13-06-2010
Capello are convulsii la fiecare atac al americanilor. Simți cum vrea să intre pe teren și să muște din fundașii lui dezorientați. Anglia conduce cu 1-0, dar americanii se apropie din ce în ce mai periculos de poarta lui Green. Englezii răbufnesc dar SUA are în aparăre un trunchi de om care retează copaci și picioare și are chiar și jingle dupa fiecare intrare: DEMERIT! Pauza se apropie și se pare că englezii vor intra totuși cu avatajul la cabină, pentru a face dragoste cu el și pentru a se bate pe umăr satisfăcuți unul pe altul. Și atunci se întâmplă. Clint Dempsey se învarte de câteva ori semi-inutil, trage un șut impotent și aparent fără pericol dar Green nu vrea să prindă mingea și o împinge în proprie poartă. Se aude un sunet înfundat de cer prăvălit peste portar. Capello vrea sa îi smulgă testiculele și să le arunce în ocean. Vine pauza. Se anuntă urgie mare în vestiarul Angliei. Read the rest of this entry »
Posted by sera | Posted in fotbal | Posted on 12-06-2010
Auzi da tu chiar o sa scrii despre tot campionatul? În fiecare zi?
Cum am presupus, Domenech e un antrenor slab care nu știe să descuie echipe care se apără atent, cum a fost Uruguayul, cum am fost pînă și noi în ultimele 3 întâlniri cu francezii. Bilanțul zilei de ieri? 2 bilete pariate, 10 lei cheltuiți, 10,85 lei câștigați. Suntem pe plus!! Azi reinvestim banii în speranța unui profit mai mare de 85 bani. Read the rest of this entry »
